Prietenie

Este foarte comnun sa numim persoanele cunoscute din anturajul nostru, generic, "prieteni", insa cati dinte aceste persoane ne sunt cu adevarat prietenii??

Daca analizam etimologia cuvantului in diferite limbi, vom vedea ca prietenia este strans legata de notiuni ca iubirea, fraternitatea, apropierea si camaraderia (mai ales cea de arme). In latina, cuvantul prieten, amicus, provine din verbul amo-are, “a iubi”, iar de aici s-a raspandit in limbi ca franceza, italiana, spaniola, romana.

In engleza, cuvantul friend provine din radacina germana fri care inseamna “a se preocupa”, “a proteja”.

Cuvantul german freundschaft inseamna in acelasi timp: “iubire”, “legatura de sange”, “origine comuna” si “prietenie”.

Cuvantul slav droubcha inseamna “apropiere” si “camaraderie”, dupa cum, probabil, cuvantul romanesc prieten este legat de ideea de apropiere, desi vine din slava.

Ca sa intregim aceasta incursiune putem aminti ca in limba greaca iubirea si prietenia erau incluse in conceptul mai amplu de Philia care era si o forta de unificare a lucrurilor.



Cu toate acestea ce inseamna sa ai un prieten pentru cei mai multi??? Grupul de prieteni poate insemna persoanele cu care iese la bere sau cei alaturi de care fac drumetii pe munte sau merg cu cortul la mare; pentru altii poate fi grupul de fete impreuna cu care obisnuiesc sa colinde magazinele sau stau la o sueta la cafea.... iar lista este lunga.

Dar totusi aici ar mai fi de adaugat colegii de serviciu, cei alaturi de care obosnuiesti zi de zi " sa imparti dumicatul" si felia de paini, oameni alaturi de care poate iti petreci sarbatorile si care din pacate intr-un sfasit sfarsec a fi decat niste companioni, niste omeni care sunt alaturi de tine datorita anturajului.

Ce ar trebui sa insemne prietenia pentru fiecare dintre noi, este lasat la aprecierea fiecaruia dintre noi, insa cu certitudine ar trebui sa fie ceva temeinic si profund, nu ceva ce duce doar la distractie sau la realtionarea cu niste oameni alaturi de care confietuim mai mult sau mai putin strict conjunctural.

Exista o poveste care se numeste povestea amnarului care relateaza povestea unui soldat care da de bani multi si aveam multi prieteni pentru ca dadea numeroase petreceri, insa in momentul in care nu a amai avut bani si evident distracita s-a terminat toti acei „prieteni” au disparut ca un fum.
Exista cu singuranta multe plide de ganul asta... din pacate sau din fericire toate lucurile materiale se duc ceea ce ne ramane este modul nostru de a fi, faptul ca am fost alaturi de oamenii de langa noi atunci cand au avut nevoide, ca i-am respecta, ca am avut anumite valori pe care le-am respectat indiferent de cate lovituri am primit si cati oamenii ne-au luat-o inainte prin diferite viclesuguri.



Pana la urma scopul final al vietii noastre indiferent de religie, etine, sex sau de orice alta diferenta ramane reintoarcerea si intedrgarea in sursa, pentru a ajunge de ea trebuie sa urcam diferite trepte iar lucurile acestea se intampla conform cu valorile morale si lucurile bune sau mai putin bune pe care le facem in timpul unei vieti.

Oamenii de langa noi ne definesc, ne ajuta sa fim mai buni sau nu, din pacate oamenii nu sunt perfecti sau 100% corecti, pana la urma nici noi nu suntem in toatlitate. De aceea important este ca avem oameni deosebiti langa noi, dar de la care sa luam numei lucurile bune, calitatile si virtutiile pe care le au, iar lucurile care nu ne plac sa le trecem cu vederea.

Ceea ce mai este deosebit de important intr-o prietenie este sa stim sa punem foarte clar limite si sa le facem cunoscute prietenilor mei cu respect si seninatate, se poate intampla ca oamenii sa isi doreasca sa treca anumite liminte sau ca sa ma exprim plastic „ ii dai un deget iti ia toata mana”. Faltul ca persoanele apropitate fac acest lucuru nu ii face niste oameni rai sau profitori, insa asta trebuie sa ne determine pe noi sa fim reznabili in a-i judeca, dar sa stim cum sa punem lucurile la punct intr-un mod cat mai corect, civilizat si diplomat cu putina.

Toti putem face gresli, insa important este sa fim sinceri sa contietizam sa ne cerem iertare si sa indreptam ceea ce am facut.

In viata nimeni nu e prefect toti invatam si intelegem multe lucurui de-a lungul timpului, important este sa stim sa relatioam sa ne respectam pe noi insine si pe cei care ne sunt aprope, iar fara de persoanele de conjunctura sa nu ne puem sufletul pe tava.

O zi minunata va doresc

Emisiunea Zidurile Spiritiualitatii

Buna dragi prieteni,

Emisiunea se muta de duminica, luni.

Pentru ca luni e ziua cea mai grea din saptamana, la radio zidul o sa facem o schimbare si aceasta zi va deveni una usoara si plina de lumina si pace.

Asa ca va astept sa ascultati emisiunea incepand cu ora 20:00.

Journey to the Sunset

The Elephant and the Fly

A disciple and his teacher were walking through the forest.
The disciple was disturbed by the fact that his mind was in
constant unrest.

He asked his teacher: "Why are most people's minds
restless, and only a few possess a calm mind? What can one
do to still the mind?"

The teacher looked at the disciple, smiled and said: "I
will tell you a story. An elephant was picking leaves from
a tree. A small fly came, flying and buzzing near his ear.
The elephant waved it away with his long ears. Then the fly
came again, and the elephant waved it away once more."

This was repeated several times. Then the elephant asked
the fly: "Why are you so restless and noisy? Why can't you
stay for a while in one place?"

The fly answered: "I am attracted to whatever I see, hear
or smell. My five senses, and everything that happens
around me, pull me constantly in all directions, and I
cannot resist them. What is your secret? How can you stay
so calm and still?"

The elephant stopped eating and said: "My five senses do
not rule my attention. I am in control of my attention,
and I can direct it wherever I want. This helps me to get
immersed in whatever I do, and therefore, keeps my mind
focused and calm. Now that I am eating, I am completely
immersed in eating. In this way, I can enjoy my food and
chew it better. I control my attention, and not the other
way around, and this helps me stay peaceful."

Upon hearing these words, the disciple's eyes opened wide,
and a smile appeared on his face. He looked at his teacher
and said: "I understand! My mind will be in constant
unrest if my five senses and whatever is happening in the
world around me are in control of them. On the other hand,
if I am in command of my five senses, able to disregard
sense impressions, my mind will become calm, and I will
be able to disregard its restlessness."

"Yes, that's right," answered the teacher," The mind is
restless and goes wherever the attention is. Control your
attention, and you control your mind."

Author: Remez Sasson

Legea oglindirii - Diavolul este un inger cazut.

Nu interpreta nimic in modul personal !
Nimic din ce face ceilalti nu are vreo legatura cu tine.
Tot ce spun si fac ei este o proiectie a propriei lor realitati subiective.
Daca vei deveni imun la opiniile si la actiunile celorlalti oameni, nu vei mai fi victima unei suferinte inutile.

Legea oglindirii este tehnic vorbind o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si persoane in legatura persoane intre care exista afinitati. Astfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta.
Uneori atractia inconstienta este repolarizata in constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca in eroare.
Tot ce se intampla e tesut in laboratoarele inconstientului si are un sense pe care il numesc spiritual: sa ne cunoastem , sa ne ascultam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul.
Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tanjeasca dupa aceasta implinire, singura diferenta fiind ca, in cazul unora, acest dor este inca plapand sau impreceptibil. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici in exterior.
Blandetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si in afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii. Inainte de a ironiza sau de a condamana o persoana , reflecteaza putin. Nu este decat un mesager prin care universul te instiinteaza de stadiul la care te afli. Universul te instiinteaza prin acel mesager de stadiul la care le afli in ceea ce priveste cunoasterea pripriei tale persoane. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru nivelul tau de evolutie iti apartine.
A trai constient de acest adevar interior este de natura sa modifice radical atitudinile fata de semenii tai, in sensul de a renunta la a-i judeca pentru ceea ce sunt, din moment ce si tu ai fost asa, esti sau urmeaza sa fii.
A invata sa –i iubesti cu dragiste si intelegere pe cei care te inconjoara este echivalent cu a invatat sa te iubesti pe tine insusi, deoarece ei nu fac decat sa te reflecte. Poate iti este imposibil sa admiti o astfel de viziune. Este mult mai usor sa-l urasti pe cel care te raneste, sa-l detesti pe cel care ii face sa sufere pe cei dragi, sa fii intolerant cu prostituatele sau tiganii. Dar nu te-ai intrebat vreodata daca nu cumva tot ceea ce se intamplat are un sens util, anume de a-ti deschide inima spre iubire?Si cum vei lasa iubirea sa infloreasca in inima ta daca vei continua sa respingi aspecte din tine insuti, parti ale personalitatii tale pe care ai fost invatat sa le devalorizezei inainte de a le cunoaste?
Tot ceea ce respingi in tine insuti, universul ca recrea in afara ta, pentru a-ti atrage atentia. Lumea va continua sa oglindeasca ceea ce refuzi sa oglindeasca ceea ce refuzi sa accepti si sa transformi la tine insuti, pana in clipa cand vei restabili contractul cu partile negate sau necunoscute ale fiintei tale.
Compasiunea si dragostea pentru parti vulnerabile sau primitive din personalitatea ta, o data devenite stabile, se vor revarsa spontan asupra aspectelor corespondente din ceilalti. Altfel, nu poti ajuta un om sa-si depaseasca greselile aratandu-i vinovatia. Nu-l vei stimula sa se schimbe evidetiindu-i „rautatea” si pedesind-o cu aprime. Nu-l vei incuraja copmarandu-l cu cei „buni” si nu ii vei oferi un model superior actionand impins de resentimente si cruzime. O asemenea actiune nu face deact sa arate pulsimile pe care fapta lui le a trzit in tine, pulsiuni pentru care tu esti responsabil, nu el. Desi pare greu de crezut, dusmanul este prietenul nostru.
El nu oglindeste cele mai adanci frici sau neputinte, stimulandu-ne sa ne asumam responsabilitatea pentru ele. Inaimicul inversunat este doar un ecran de proiectie pentru demonii pe care ii constii, dar pe care inca nu ai invatat sa ii iubesti.
Cei din exterior nu fac decat sa-i reflecte si vor disparea ca prin farmesc atunci cand razboiul cu demonii interiori inceteaza. Nu uita ca diavolul este un inger cazut. De ce anume crezi ca are nevoie pentru a se inalta decat nu de acceptarea si dragostea ta? Iubeste-ti dusmanul. Dusmanii sunt mai intai inauntrul tau.

Informatia este preluat dintr-o prezentare power point scris de rain2rden@yahoo.com

Dialog prin ,,Zid'' cu Cristian Bodnărescu

Pe la mijlocul lunii februarie a.c., am primit prin poşta electronică un mesaj care mi-a atras atenţia. Vi-l prezint mai jos.
Bună ziua,
Suntem încântaţi să vă anunţăm relansarea trustului „Zidul". Dacă sunteţi interesaţi de: cultură, rock, spiritualitate, psihologie sau medicină naturistă vă invităm să accesaţi site-urile noastre: Ziarul „Zidul" (www.ziarulzidul.ro) şi Radio „Zidul" ( www.radiozidul.ro). Dacă doriţi să vă abonaţi la newsletter-ul nostru faceţi clic pe „subscribe" şi creaţi un cont atât la Ziarul „Zidul" cât şi la Radio „Zidul" (ambele în partea dreaptă a paginii de web). ID-ul de Yahoo Messenger este „radiozidul". Vă mulţumim şi vă aşteptăm alături de noi în anii ce vor urma.
Toata consideratia,
Echipa Zidul
Am accesat adresele de web recomandate de Echipa „Zidul" şi am aflat foarte multe lucruri interesante. Apoi l-am contactat pe domnul Cristian Bodnărescu, l-am felicitat pentru proiectul „Zidul" şi i-am cerut un interviu. Mi-a răspuns la întrebări cu eleganţă şi promptitudine:

George ROCA: Domnule Bodnărescu, cine sunteţi dumeavoastră şi ce reprezintă trustul „Zidul"? Cine face parte din echipa redacţională?
Cristian BODNĂRESCU: Echipa trustului „Zidul" se prezintă în următoarea componenţă: Delia Palade, psihologul redacţiei, redactorii Livia Popescu, editorul cultural Adina Gabriela Mustaţa, editorul artistic Cristina Lauric, corespondentul literar Silvia Katz Ianasi şi editorul corector al ziarului, Fabiola Colţ. Eu, Cristian Bodnărescu, sunt redactorul şef şi fondatorul trustului „Zidul". Echipa mai are un medic de gardă. Suntem o echipă a cărei membri au mai cochetat cu radioul, având o pasiune pentru aşa ceva. Spre exemplu, doamna Livia Popescu a fost reporter la postul „Radio Vacanţa Copiilor" şi eu realizator de emisiuni în cadrul Radiodifuziunii Române. Tot ceea ce facem este din pasiune pentru cultură şi românism.

George ROCA: De ce „Zidul"?
Cristian BODNĂRESCU: La asta m-am gândit acum un an, când lua fiinţă ziarul „Zidul". Ideea metaforică de „zid" are conotaţie bipolară pentru mine. Analizând „zidul" dintr-o parte, el poate simboliza tot ce s-a adunat negativ în societatea românească de tip postcomunist. Democraţia prost înţeleasă şi aplicată, ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi a mediocrităţii... reprezintă un zid care trebuie dărâmat pentru a putea întrezări lumina pală a adevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce este frumos, pentru noi. Gândindu-ne la cealaltă perspectivă, putem zări zidirea şi consolidarea unui zid a culturii şi spiritualităţii româneşti, o arhitectură care să ne ocrotească de furia spălării creierului.

George ROCA: Obiective?
Cristian BODNĂRESCU: Obiectivul principal este promovarea culturii şi a spiritualităţii prin mai multe metode. Psihologul redacţiei, doamna Delia Palade ne bucură cu o analiză bilunară asupra psihicului uman, doamna Livia Popescu ne uimeşte prin analize asupra spiritualităţii, a energiilor din Univers, a scopului nostru existenţial. Livia Popescu subliniază simbioza trup-suflet, ea fiind practicant avansat de arte marţiale. Doamna Adina Gabriela Mustaţa ne asigura rubrica de analiză şi critică literară săptămânal, iar doamna Silvia Katz îmi trimite texte literare săptămânal, în preimera pentru ziarul Zidul. Eu, Cristian Bodnărescu vă invit în fiecare miercuri şi joi seară la o incursiune în istoria rock-ului şi a spiritualităţii româneşti, invocând momentele de glorie dar şi cele omniprezente care ne definesc ca şi neam. Vom avea talk show-uri cu diferite personalităţi, doar pentru Radio „Zidul". Obiectivul nostru este de a unifica românii din toate colţurile lumii şi de a-i îndemna la a-şi aduce aportul, fiecare zidind câte o cărămidă pentru cultura românească.

George ROCA: Vorbiţi-mi despre istoricul trustului „Zidul".
Cristian BODNĂRESCU: Am fondat ziarul cu acelaşi nume în noiembrie 2009, însă rubricile care au figurat au o istorie mai veche. Rubrica şi emisiunea „Eroii rock-ului" a fost fondată în anul 2002, iar „Spiritualitate românească" în 2003, integrându-le pe amândouă şi în grila Radiodifuziunii Române. În preajma trecerii dintre ani, 2003-2004 am obţinut un premiu naţional al presei după publicarea articolului „CARGO - şi focul se aprinde", împreună cu echipa. Am analizat trupa din perspectivă muzicală, societal şi cultural, axându-mă pe rolul ei la Revoluţia din 1989. O analiză axată pe fenomenul rock, societate şi religie mai este gravată şi în articolul „Rock-ul şi religia". Chiar dacă este un articol de dimensiuni medii, de presă, pentru relaizarea lui au fost necesari mulţi ani de zile de analiză muzicală, mii de discuri parcurse şi incursiune în religie, eu fiind licenţiat în istoria religiilor. Noi punctăm informaţia şi nu cantitatea, realizând totul din pasiune. Nu au întârziat însă să apară şi beneficiile materiale, inaugurând de curând deschiderea a 2 studiouri radiofonice, unul la Iaşi şi celălalt la Bucureşti. Doresc să mulţumesc cu acest prilej sponsorilor şi tuturor celor care m-au sprijinit în realizarea trustului „Zidul", în special echipei mele, oameni care au trecut de graniţa vorbelor la fapte, investind timp, pasiune şi sentimente în ceea ce întreprind, ca şi mine.

George ROCA: Cum v-aţi repartizat sarcinile de muncă în redacţie?
Cristian BODNĂRESCU: Delia Palade, psihologul redacţiei, susţine o rubrică bilunară, denumită „Zidul psihologic". Eu îmi aduc aportul prin rubricile şi emisiunile „Spiritualitate românească" şi „Eroii rock-ului", pe lângă administrarea portalului şi marketing. La radio, pe lângă emisiunile sus-amintite, Livia Popescu vă invită în fiecare seară de duminică să-i fiţi alături la emisiunea „Zidurile spiritualităţii". Doamna Fabiola Colţ susţine în fiecare zi de marţi de la 20 la 22 emisiunea de muzică simfonică ,,Zidurile simfonice'', care este una din cele 3 emisiuni romaneşti de acest gen. După cum am mai amintit atât ziarul cât şi radioul au un medic care ne oferă sfaturi în domeniul medicinii naturiste.

George ROCA: V-aş ruga să faceţi cunoscute adresele de web unde se pot accesa radioul şi ziarul „Zidul".
Cristian BODNĂRESCU: În momentul de faţă vă pot oferi patru adrese care fac legatura cu trustul „Zidul":
www.radiozidul.ro
www.ziarulzidul.ro
www.cristianbodnarescu.blogspot.com
www.aikidotenshi.blogspot.com
Vă invit pe toţi să gustaţi din picătura săptămânală de sănătate spirituală şi rock urmărind proiectele trustului „Zidul" şi implicându-vă efectiv în funcţionarea acestuia!

George ROCA: Vă mulţumesc, să citim şi... să auzim de bine depre „Zidul" dumneavoastră!

Articol semnat George ROCA

Sufletul şi ingreunarea trupului după moarte

Ingreunarea cadavrului după moarte

Despre acest subiect s-a vorbit foarte puţin. Din diferite considerente, specialiştii în genere se feresc în a dezbate problematică. Oamenii de ştiinţa risca să fie excluşi din comunităţi pentru fanatism, iar preoţii să aibă probleme din partea autorităţilor, pentru ca această problemă nu respecta întru totul legile bisericeşti şi nu se integrează într-o singură dogma.

Duminica 3 martie între orele 20 şi 22 vom discuta despre calea sufeltului după moarte şi ingreunarea trupului după moarte, abordând un caz real, la emisiunea Zidurile Spiritualităţii, la Radio Zidul- www.radiozidul.ro

Îi voi avea ca invitat special pe poetul romantic Cristian Bodnărescu, licenţiat în istoria religiilor. El ne va relata despre un caz la care a fost părtaş legat de ingreunarea trupului decedatului şi va realiza o incursiune religioasă legată de drumul sufletului.
Preotul muzician Don Elvis ne va onora cu prezenţa în cadrul emisiunii, el nuanţând viziunea lui asupra sufletului şi a problematicii ingreunării cadavrului, în calitate de preot şi artist.
Muzica emisiunii ne este oferită de preotul rock-er Don Elvis.

Sufletul
Sufletul reprezintă cea de a doua structură a entităţii umane, situată între corpul fizic şi cel spiritual. Se manifestă ca proiecţie individualizată a spiritului coordonat de conştienţă şi este transgresat în planul energetic pe un câmp vibratoriu cuprins între valoarea de 4 şi 60 hertzi (Hz) structurat perceptiv pe 4 paliere de frecvenţă Delta 4 Hz; Teta 4—7 Hz; Alfa 7— 14 Hz şi Beta 14— 60 Hz. Se manifestă prin reacţii emoţionale (IE) sub imperativul a trei forţe coordonatoare: senzaţie, sentiment, dorinţă şi se exprimă prin reacţii emoţional-volitive în comportament. Senzaţia se alimentează cu energie de tip PRANA, sentimentul cu energie de tipul FOHAT, iar dorinţa cu energie de tipul KUNDALINI. Emoţia, ca produs al celor trei tipuri de forţă generează o energie de tipul MANA şi este rezultatul raportului dintre senzaţie, sentiment şi dorinţă; se măsoară în Unităţi de Conştienţă (U.C.), raportate la o scală de la 1 la 100. (Parapsiholog Lucian Iordănescu)


Moartea

Moartea în Vechiul Testament şi în iudaism
În tradiţia biblică, Adam a adus moartea în această lume ca pedeapsă pentru neascultarea să (Facerea 2:17). Povestea este apropiată de mitul babilonian al lui Adam care a fost înşelat de zeul-sarlatan, Ea, aşa încât, în cele din urmă, a murit. Şi Adam a trebuit „să se întoarcă în pământ”. Dumnezeu a zis: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3:19). „Suflarea de viaţă” pe care Dumnezeu a suflat-o în faţa lui Adam (Facerea 2:7) a fost suflată afară de Adam. Aşa că nu a mai rămas nimic din om după moarte, potrivit acestei poveşti, exact aşa cum zice Ghilgameş când deplânge moartea prietenului său, Enkidu.
Mai târziu, în Vechiul Testament se pare că ar fi o idee a supravieţuirii după moarte, căci exista o referinţă la ea ca la un „somn” (Iov 3:13). Pentru somn, o persoană trebuie să fie vie, ceea ce înseamnă că ea ar putea să se trezească, într-o dimineaţă, deoarece somnul nu este etern.

Moartea în creştinism şi în Noul Testament
În Noul Testament, apare o fi filozofie cu totul nouă. Iisus promite unora dintre ascultătorii Săi: „Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 9:1; Luca 9:27). Înseamnă asta ca sufletele lor vor supravieţui morţii ca să vadă împărăţia lui Dumnezeu? Mesajul Noului Testament este că Hristos a învins moartea: „Socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6:9-11). „În Hristos toţi vor învia... [El] fiind începătura (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15:20-23). „El a nimicit moartea şi a adus la lumina viaţa şi nemurirea...” (II Timotei 1:10).

Părintelui Mitrofan (călugăr rus din secolul trecut) relatează următoarele: Biserica Ortodoxă învaţa că moartea este "despărţirea sufletului de trup"; odată această despărţire săvârşită, trupul este dat pământului şi putrezeşte. Aşadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturiseşte astfel: "Şi se va întoarce ţărână în pământ, de unde s-a luat, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7).
Dumnezeu a hărăzit sufletul să treacă prin trei stări diferite, care constituie viaţa sa veşnică: viaţa în pântecele mamei, viaţa pe pământ şi viaţă de dincolo de mormânt.
Sufletul, la ieşirea sa din trup, trece în împărăţia fiinţelor asemenea lui, adică în împărăţia spirituală a îngerilor. După faptele sale bune sau rele, sufletul se uneşte cu îngerii cei buni în răi sau cu îngerii căzuţi în iad. Acest adevăr ni se descoperă nouă de către Iisus Hristos, în parabola bogatului şi a lui Lazăr, ne învaţa că sufletele, după ce s-au despărţit de trup, intra în aceeaşi zi în răi sau în iad. "Adevăr zic ţie că astăzi vei fi cu Mine în rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
Noi ştim şi vedem ce devine trupul; cât despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar ştim cu desăvârşire ce i se întâmpla prin mărturisirea Sfintei Biserici - stâlpul şi confirmarea adevărului - care nu a căzut niciodată din învăţătura sa şi nici nu poate cădea, pentru că este învăţată de Duhul Sfânt.

Gândirea religioasă (în general) spune că sufletul care părăseşte corpul la moartea fizică a acestuia nu este egal cu cel pe care îl primim la naştere.
Egiptenii spun că după moarte sufletul omului se desprinde de trup şi este atras de lumină solară. Are loc o contopire cu lumina, process absolut necesar pentru a învinge pericolele ce vor fi întâlnite în Împărăţia Morţilor. Identificarea cu Lumină este absolut necesară deoarece este singura cale de a învinge tenebrele. Toţi cei aflaţi în starea de moarte aparenta susţin că au văzut o lumină, o lumină puternică.
În islam, „Fiecare suflet va gusta moartea” (Coran 3:182).. În Coran, moartea este anunţată credincioşilor, precum şi necredincioşilor (39:31). Moartea a fost „scrisă”, adică, predestinata tuturor oamenilor (56:60). Allah a creat atât viaţa, cât şi moartea (67:2). Moartea îl va ajunge pe om oriunde (4:80), aşa că fuga este inutilă (33:16). Moartea vine ca o amorţeală, sakra (50:18), ca şi cum ai fi beat. Nu este permis să cauţi moartea, a zis Mahomed.
Sufletul reprezintă esenţa non-materiala a unei persoane vii. Mulţi fillosofi sau sisteme spirituale încearcă să explice ce este acesta. Unele sisteme de credinţă susţin că toate lucrurile au suflet, chiar şi râurile sau munţii. Această credinţă este numită animism.
Ceea ce se întâmplă cu sufletul în momentul în care trupul este dus pe ultimul drum, sau cât de rapidă este aceasta deprindere dintre corpul pământesc şi suflet reprezintă un subiect contrversat, care deţine nenumărate întrebări şi mult prea puţine răspunsuri.

Echipa Radio Zidul