Scrum si deziluzii

Mintea si momentul prezent – Journey to the center of your mind

"Mintea e aceea care face rau sau bine, 

care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac."

                                                                                                                           -  Edmund Spencer

Mintea este cea care ne trage ca un carlig spre temerile si frustrarile pe care le avem. Daca in prima faza nu putem sa o determinam sa "taca" putem sa o determinam sa se indrepte spre lucrurile pe care noi le vrem in viata noastra. Exercitiu bun, pana ajungem la performanta de a ne trezi constiintza si sa alungam suferinta din viata noastra.

Nu suntem toti la fel, insa nici „diferiti”, suntem unici in gandire, speciali, si mai ales nu putem fi bagati in niste tipare, in niste esaloane, ca vitele in cireada.

Fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui, fara a face comparatie cu cei din jur, cel putin asta ne invatata aikido.

Echkart Tolle spune in cartile si seminariile sale ca mintea este cea care ne „ademeneste”, ne pune sa alergam pe piste gresite, ne pune sa „rumegam”povesti pe care le inforeste, le dezvolta si  nu face decat sa ne oboseasca. Mintea e ca o „clocitoare guresa” careia nu ii mai tace clontul, din pacate „puii” pe care ii cloceste sunt nsite mici dracusori impielitati care nu stiu decat sa ne sfasier pe dinauntru, emotional si sa ne epuizeze psihic.  

Sunt sigura ca toti ati vazut pe strada oameni care vorbesc singuri. Despre un astfel de episod vorbeste si Eckart Tolle in una dintre cartile lui: oameni care vorbesc cu mintea lor, care se  cearta cu evenimentele trecute, cu oamenii care le-au fact rau in trecut, cu ceva ce exista in doar capul lor, nu si in momentul prezent. Se cearta cu ceva care e legat de realitate, insa care tine de momentul trecut, insa totusi cu fictiunea din capul lor, cu frustrarea care nu le permite sa accepte ca sunt in prezent si ca ceea ce e facut e bun facut. Ce inseamana asta? Inseamna ca nu sunt ancorati in momentul prezent, ei nu se identifica cu ceea ce se chiama „constiinta”.

Nu va speriati, nu sunt multi oameni care sa faca acestul lucuru, care sa traiasca in prezent, insa pentru ca nu exista multe persoane de acest gen, cum este Echkart Tolle nu inseamana ca e si bine, sau ca trebuie sa ramanem la acest stadiu. Acelas autor spunea in cartea lui „Puterea prezentului” ca la inceputul lumii nu existau flori pe pamant, asa cum exista azi, dupa ce lumea a evoluat, iar azi pamantul este plin de flori care rasar din toate colturile. Aceasta este o metafora pentru constiinta umana si puterea de a trai in prezent, daca acum sunt putini oameni care au aceasta capacitate, in viitor cu siguranta acest gen de oameni for fi ca florile din prezent.

Ei bine, insa intrebarea care se ridica aici este ce faci cu „fantoma” care se ridica din trecut sau cu teama de evenimentele viitoare sau cum sa faci sa nu te mai gandesti la nimic, cand tot ce iti vine in minte este ultima discutie cu seful, problema de la serviciu, cearta cu sotia, nedreptatea care ti s-a facut?

Cea mai stringenta problema pe care o avem si care ne afecteaza emotional este ceea ce mintea rumega, uneori nu suntem constienti de gandurile pe care ”le mestecam”, insa incepem sa gandim obsesiv aprope, atunci cand apare o problma. Pentru ca nu reusim sa ne „dezgolim” de ganduri, de frici,  de pareri, de observatii, de etichete, ce ar tb sa facem? Nu vei reusi din prima sa iti golesti mintea, este un exercitiu care tb facut de foarte multe ori, pana la epuizare, e ca in aikido, ti se face tehnica, esti pus la podea si te ridici, iar si iar,  de 1000 de ori, de 1000000 de ori, de cate ori este nevoie, dar nu abandonezi, pt ca tu, constiinta pura esti mai puternic decat orice. Nu abandonezi pentru ca asa cum spune un prover: nu este important de cate ori cazi, este important de cate ori te ridici si trebuie sa te ridici o data in plus, sa te scuturi si sa mergi mai departe.

Mabel Katzs spunea in carea ei „Cea mai usoara cale”- viata o sa arunce tarana pe tine, insa trebuie sa te scuturi si sa pasesti peste pamantul aruncat si sa faci un pas mai sus.

Ratiunea, spiritul, acea frantura dumnezeiasca care exista in noi este mai puternica decat orice suferinta, durere, lovitura, este mai puternica decat mintea si de aceea trebuie sa ajungeti sa va controlati mintea, pt ca in momentul prezent nu exista decat liniste, decat lumina.

Si cum fac concret sa ma conectez la prezent, cum fac sa nu las mintea sa „rumege” ganduri. In prima faza un exercitiu ar fi sa te canalizez pe ceva ce iti  place, gen sa citesc o anumita carte, spre un cuvant pozitiv cum ar fi „Multumesc” sau „te iubesc” (hopponopono), spre o intamplare amuzanta sau spre o melodie care iti da o stare pozitiva.

Ideal ar fi sa alegeti ceva care are legatura cu momentul prezent, cu motivatia de a exista in acel moment.

Uneori poate va va revina in fata, in minte, ceva ce va deranjeaza, ca o imagine, ca o holograma ce va determine sa va „intoarceti spatele de la momentul prezent”, care va afecteaza din nou emotional, care produce acel gol in stomac, sau stare de anxietate, sau frica; nu e nimic, este ceva ce poti accepta, o sa treaca, oricum ceea ce este cel mai important este sa va canalizati pe textul citit, iar si iar.

Puteti alege orice va place, sa vedeti un film pozitiv care va tine captivati, sa va canalizati pe o anumita fraza, pe care sa o repetati si sa o vizualizati, si toata lumea sa dispara din jurul vostru.

Daca sunteti la birou, spre exemplu, puteti sa ascultati in timp ce lucracti un audio book care sa va aduca aminte de lucrurile care conteaza in viata voastra, de adevaratele valori, de fiecare raza de soare care exista in copaceii pe care ii vedeti pe strada, in caldura soarelui, in fiecare lucru minunat pe care il intalniti la fiecare pas pe care in faceti intr-o zi obisnuita.  

David Deida are in cartea sa „Calea barbatului superior „ o explicatie a felului in care sunt barbatii, a faptului ca ei sunt canalizati doar pe un singur lucru, pe cee ce fac in momentul respectiv,de aici putem sa extrapolam la momentul in care esti in intimitate cu partenerul, nu poti sa te gandesti la serviciu in acel moment, esti doar acolo, in fiecare respiratie,cu fiecare actiune. Aceeasi senzatie trebuie sa existe si atunci cand vreti sa va canalizati mintea spre un lucru si sa va ancorati in momentul prezent. Ideea e ca trebuie sa fiti ancorati in realitate toatal pentru a nu mai rumega, sa nu mai mestecati un gand care oricum nu va ajuta, care oricum daca va ganditi la el nu faceti decat sa il mariti, sa il agravati si sa ii sportit puterea. Trebuie sa fiti aconorati in realitate cu fiecare respiratie, nu jumatate atent la ce facei si jumatate atent la problema care va deranjeaza.

La fel este si cu durerea si cu oboseala. Spre exemplu: te antrenezi si obosesti, daca te vei gandi mereu ca esti obosit, nu vei face decat sa sabotezi singur, trebuie sa te canslizezi pe urmatoarea miscare ca si cum ar fi niste trepte pe care trebuie sa le urci, trebuie sa fii atent sa nu te impiedici. Evident totul trebuie facut cu echilibru, trebuie sa iti simti corpul, nu trebuie sa ajungi la epuizare maxima sau la spital, insa cu siguranta ca atunci cand ai obosit nu e punctul final.Este important doar sa „tragi de tine in pic” cat sa iti depasesti o anumita limita.  Acelas lucru se intampla si cu oboseala, evident ca nu tb sa ajungem la epuizare, insa de exemplu, generatia actuala se trezeste obosita, o minte echilibrata,are un corp echilibrat  si o minte echilibrata isi impinge limitele putin cate putin pentru a ajunge la mai mult .

Pana la urma mintea este doar o unealta pe care o puteti lasa sa va guverneze viata sau puteti sa o folositi in interesul vostru cel mai intalt. 

Un Motiv !

Journey to the light - death

Cineva imi spunea odata ca orice poate sa fie schimbat, numai moartea nu, in prima faza am luat-o mot a mot, dar moartea nu poate fi schimbata pentru ca  ea insasi inseamna schimbarea, dar nu inseamana neacceptare, este neacceptare pentru cei care raman in acesata lume si este suferinta pentru ca este neacceptare, iar neaccepatarea vine din egoims si lasitate. Egoismul pentru ca cel drag a  plecat si nu isi mai avea locul aici. Toti avem un drum de parcurs si trebuie sa trecem prin toate etapele, inclusiv prin trecerea spre lumina.

Moartea nu inseamna dezastru si nu inseamna sfarsitul…. Moartea este doar o poarta spre un alt destin pe care nu putem sa il explicam. Renuntarea este buna, atunci cand ea inseamna adaptare si puterea de a merge mai departe. A renunta la viata inseamna lasitate, neasumare, neacceptarea propriilor deziluzii si frustrari, atunci moartea nu este decat esec, asuma-ti greselile, desi nu exista asa ceva, exista doar decizii din care invatam, dar totusi asuma-ti asa zisele greseli, invata din ele si lupta mai departe, pentru ca poti, ai cel mai minunat dar, viata si cea mai puternica arma, vointa.Daca esti suficient de puternic pentru a-ti lua viata esti suficient de puternic si sa o traiesti!

In fimul „What dreams may come” – O iubire fara sfarsit (1998), Chris Nielsen (Robin Williams )a fost sfatuit de Sf Petru sa nu mearga in infern pentru a-si salva sotia (care s-a sinucis) pe motiv  ca nimeni nu s-a mai intros din iad, ca nimeni ajuns acolo nu a mai fost adus pe drumul cel bun , in rai, pentru ca sinugigasii nu isi dau seama ca eu am murit si ca sunt in iad, de aceea ei nu trec in rai, pt ca nu realizeaza ce se intampla cu sufletul lor. In ciuda avertismentelor si a staruintelor Sfantului Petru,  Chris a mers mai departe pt ca dorea sa isi salveze sotia cu orice pret. Este metafora cea mai buna pt alegerea pe care trebuie sa o facem zi de zi cu viata noastra. Trebuie sa fim primii care ne faurim o cale, chiar daca nimeni pana atunci nu a pasit pe ea, trebuie sa fim primii care izbavesc indiferent de ceea ce ne spun oamenii din jur sau de credintele lor.

Viata noastra a fost facut in jurul unor rigori si reguli sociale care sunt bune pentru o masa de mijloc a lumii in care traim, insa succesul si izbanda sunt facute pentru prea putini, tu ai alegerea daca esti o oaia in turma sau vrei sa iesi din anonimatul si rutina zilnica si sa faci ceva mai mult pt tine. Asta nu inseamana ca tb sa ii domini pe cei din jur, nu inseamana ca trebuie sa primesti recunoasterea lor, inseamana ca tb sa faci ceva care sa iti umple sulfetul de bucurie si nimic mai mult. Nu iti trebuie aprobarea celor din jur, iti trebuie aprobarea constiintei si sufletului tau.

Iar daca incerci si nu iti iese, mai incearca o data, insa printr-un al mod, intr-o alta maniera, dar orice ai face sa nu te dai niciodata batut, renuntarea nu este o optinuine, renuntarea uneori poate inseamna o schimbare, dar niciodata renuntare in adevaratul sens al cuvantului.

Suntem datori in aceasta viata sa acceptam ca sa ne fie usor, este elementar sa acceptam ca sa ne fie bine, dar nu sa ne inclinam pentru ca acel „cap care se pleaca lantul il incovoaie”, trebuie facuta clar distinctia intre ceea ce trebuie acceptat si ceea ce tb sa facem pentru a schimba lucurile in bine; calm, usor si fara inversunare sau teama.

Journey to the past -1950

“The past is never where you think you left it.” ― Katherine Anne Porter

Trecutul este uneori ca un fel de "tinichea" pe care il purtam in spate si de care nu putem sa ne eliberam, este ca sacul lui Mos Craciun plin de minuni din care scoatem experiente minunate, de care ne agatam pentru ca in prezent nu mai putem trai viata frumoasa de alta data, sau ca un sac de gunoi plin de experiente care ne impovareaza si obisnuim sa ne certam si in prezent (in mintea noatra) cu oamenii care ne-au daunat candva.


"Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. and Today is a gift!"

Trecutul este bun daca nu ne agatam de el, fie ca e vb de lucruri bune sau de momente neplacut, este bine daca invatam din ce s-a intamplat, daca ni s-au intamplat lucruri , dtragem concluziile, vedem unde trebuie facute schimbari si ne continuam calatoria prin viata. 

Singurul moment cert, pe care il avem in existenta noastra efemera, cand conteaza doar sufletul, verticalitatea caracterului si iubirea, este momentul prezent, care poate sa devina o amintire placuta doar daca invatam din trecut, ne trezim constiinta si privim cu  incredere spre viitor. 

Do not dwell in the past, do not dream of the future, concentrate the mind on the present moment. 

Buddha 

photos made by Octav Mardale -  thank you !!

Punct si de la capat......

     An nou, noi inceputuri, moment in care tragi linie si vezi rezultatele obtinute cu un an in urma, faci o revizie a lucrurilor bune sau rele care ti s-au intamplat, ce ai facut bine, unde ai gresit unde trebuie sa nu mai gresesti, toate la inceput de an si totusi intrebarea e DE CE?

     De Craciun ne impacam cu toti cunoscutii, ne cerem iertare, „suntem mai buni” dam de poamana celor saraci, (care de fapt sunt mult mai bogati decat noi insine, pt ca cersetoria este o adevarata afacere, adica ei ar tb sa ne dea noua de pomana la cat banet castiga ei lunar, dar asta e un alt subiect), trimitem SMS-uri pt copii bolnavi, le uram tuturor toate cele bune, (fie ca o facem din suflet sau doar pt ca asa face toata lumea), avem "toate cele de trebuinta pe masa de sarbatoare", ne aducem aminte de cei care nu mai sunt printre noi, mergem la cimitir, iar lista poate sa continue pt ca stim si noi tot ce se face de Craciun si de anul nou.

       Si totusi DE CE? Pt ca asa se face, pt ca asa face toata lumea? Ca sa fim in randul lumii?? – iac !!!asta e cea mai urata.

     Nu avem nevoie de anul nou ca sa o luam de la capt, pana la urma nu o luam niciodata de la capat in adevaratul sens al cuvantului, in principiu remediem ceea ce pana atunci nu ne-a placut, deci punctul 0, daca vreti sa il denumim asa, nu exista, insa un moment de schimbare poate sa fie oricand si oriunde. De fapt este chiar bine sa fim mereu atenti la ceea ce facem, sa trecem prin experiente cu fruntea sus si dupa sa punem in balanata tot ce s-a intamplat unde am fi putut schimba ceva si unde nu, unde ne-a placut ce am facut si unde sunt lucuri pe care trebuie sa le schimbam.

     Barierele pe care ni le punem, de timp, de spatiu, anumite idei, pareri, reguli sunt doar in capul nostru, ele nu tin decat de o eticheta fixa pe care ne-o punem, pe care le invatam si pe care nu suntem suficient de constienti pentru a le schimba.

     Trebuie mereu sa vedem ce ar trebui sa facem ca sa fim mai buni, nu doar o data pe an se ne gandim unde am ajuns si ce e de facut mai departe. Trebuie sa ne autoevaluam mereu, sa ne schimbam modul in care abordam lucurile, oamenii, evenimentele, in asa fel incat mereu sa evoluam – poate ca pe acest blog a devenit deja cliseu, insa ideea pe care doresc sa o transmit de aceasta data este ca fiecare sa fie autentic, sa ia deciziile de schimbare si de evaluare proprie a actiunilor, faptelor si dorintelor in functie de proprii parametri, timp si spatiu si nu in functie de ceea ce a fost setat de societate.

     Daca stam sa ne gandim, timpul si spatiul sunt niste nortiuni cladite de om, Albert Einstein a dovedit ca aceste lucrui/notiuni sunt relative, nu intru acum in notiuni stiintifice, toate ideea e sa ne ascultam mai mult instinctul, ceea ce se intampla in noi, sa incercam sa fin noi insine, sa nu ne mai luam dupa niste legi nescrise ci numai dupa modul nostru de a fi, dupa ritmul nostru de a face lucurile si a ne schimba. Evident nu trebuie sa fim niste renegati, ruperea barierelor inseaman deschiderea unui nou drum, inseaman sa aduci lumina in gandirea ta, nu sa te lupti cu morile de vant.

    Am fost pusi la ca armata in niste tipare si tipicuri inca de cand ne-am nascut, nota pe care o primim la nastere, cresa, gradinita, scoala, concursuri, evaluari si poate de aceea tindem spre un spirit de turma.Ce face toata lumea sa facem si noi, insa, uneori este nevoie sa ne detasam, sa ne facem si sa ne impunem propriile reguli dupa care sa ne ghidam si sa traim in viata, propriile momente de la care sa punem punct si sa o luam de la capat. Repet nu e vb sa ii schimbam pe ceilalti sau sa „dam cu barda” in regulile altora sau in modul lor de a se comporta, inseamna ca noi in sufetul nostru sa gasim creativitatea si o minte deschisa plina de lumina care sa ne ajute sa faurim ceva nou, mai bun, cea care poate o sa fie sesizat de cei de langa si adoptat.

    Orice ati face in viata sa fiti siguri ca este alegerea si momentul vostru, nu invataturilor pe care le "caram" in spate de cand ne nastem si pana murim, uneori e bine sa perpetuam anumite lucuri, insa lumea este in continua schimbare, iar noi putem sa mergem pe cararile batatorite de parintii nostrii care sunt si ele cu suisuri cu coborasuri cu lucuril grele si usoare, dar uneori e bine sa ne facem propriile carari, care poate o sa fie mai dificile, dar care cu siguranta vor duce catre un alt rezulatat.

     Creaza-ti cararea ta si daca e buna, autentica, noua si inovativa o sa fie multi care o sa acceada la ea si de la ea se vor face noi carari spre ceva deosebit, ceva ce poate acum nici nu ne putem imagina.

Salvarea prin noi - Miracolul Ho'oponopono

sursa: http://tranzitiamea.blogspot.com/ Ma gandeam ca ar fii frumos sa ne reamintim ...Pacea incepe cu minte !! ..se pare ca in acest nou secol, stiinta isi va indrepta atentia catre psihicul oamenilor, atit de necunoscut inca noua, oamenilor........... In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti. Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. "Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine." In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna. Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc. Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de Ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare. Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific. Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori. • Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate. • Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi. • Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. "Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot." In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona. Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru. "Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor. O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv. Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical. "Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au generat.

Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? "Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca. Cand judec o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele." Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul. Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine. In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: "daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi. Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? "Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma - a declarat senin dr. Len. Asta-i tot." De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o". CERE-TI IERTARE De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare. "Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele (si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul)." Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi. Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi? Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc. Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma." Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare. Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma." Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput. Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ. IN LOC DE CONCLUZIE Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt: IARTA-MA! TE IERT! MULTUMESC! TE IUBESC! Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata