World Widen your Imagination !!

Inecul Emotional

Funia de Nisip - Țara fără bătrâni. (dupa V.A.Urechia)

Mi-a placut foarte mult aceasta poveste, cred ca este plina de invataminte si ca avem multe de invatat din ea. Mentionez ca nu imi apartine, sper sa va placa si voua. 

            Se spune că într-o ţară îndepărtată, tineretul s-a hotărât să-i ucidă pe toţi bătrânii. „De ce numai bătrânii să fie mari slujitori ai ţării? Cât au să-şi mai scoată căciula din cap înaintea bătrânilor?” ziceau cei tineri.

             Şi, într-o noapte, s-au apucat voinicii de tineri de au ucis pe toţi bătrânii. Numai un fiu mai cu suflet n-a cutezat să-l ucidă pe tatăl său, ci l-a luat şi l-a ascuns într-o peşteră, unde nimeni nu-l putea găsi.

             Nemaifiind bătrâni, a chemat atunci Vodă, în divan şi în toate slujbele, numai oameni tineri. Din toate bărbile marilor sfetnici ai lui Vodă, n-ai fi putut lega o bidinea, iar din toate mustăţile judecătorilor, nu puteai alege măcar un fuioraş.

             Dar iată, că ţara aceea era vecină cu un neam duşman, care ca uliul pândea de mult să pună gheara pe bogăţiile ei.

- "A sosit ceasul", ziseră cârmuitorii neamului vecin. "Şi-au ucis bătrânii, e vremea să le ocupăm ţara".

             Dar cum să înceapă cearta? Că, de, chiar când începi o gâlceavă din senin, tot vrei să creadă lumea că dreptatea e de partea ta. Şi ce s-au gândit viclenii:

- "Să cerem înapoi de la tinerii vecini, funia pe care strămoşii noştri le-au împrumutat-o cândva strămoşilor tineretului. Iar de nu ne-or da-o în trei zile, le luăm ţara amanet şi amanetul rămâne pe urmă al nostru pe vecie".

             Dar ce fel de funie voiau viclenii de vecini?

- "Funia împrumutată de la strămoşii noştri - ziceau ei - era împletită din fire de nisip".

- "Ei, ce mare lucru", - zise sfetnicii lui Vodă din ţara tineretului, care nu ştiau nimic despre această funie. - "O să le dăm funia şi o să fim în pace cu vecinii noştri". Însă nimeni nu ştia unde se putea găsi această funie.

Ei, şi pentru că n-au găsit-o, ce şi-au zis:

- „Vom face iute alta”.

           Şi, deîndată, pe toate drumurile răsunau tobele şi glasul crainicilor, care strigau la răscrucile drumurilor, să poftească la stăpânire toţi meşterii de frânghii, c-o să le iasă câştig mare.

                 Se adunară mulţi meşteri, cărora tinerii de la stăpânire le porunciră să facă în trei zile un stânjen de funie din fire de nisip, că de nu, va fi vai ş-amar de ei.

              Şi au început lucrul. Au frământat nisipul, l-au întins, dar funia nu se putea împleti. Trecu termenul pus de neamul duşman, dar funie... nimic.

Atunci vecinul viclean porneşte război împotriva tineretului.

- "Vai, ce ne facem?" - se întrebau cu toţii, "Suntem pierduţi".

Atunci Vodă cheamă la sfat pe tinerii săi sfetnici şi ţinu sfatul din zorii zilei până în noaptea adâncă.

Iată, că între sfetnici era şi fiul cel cu suflet bun, care nu şi-a ucis tatăl. Frământat şi el de cele ce s-au discutat în divan, a doua zi merge la peşteră să-i ducă tatălui său schimburile albe cu miros de levănţică şi de sulfină. Şi-l vede bătrânul tată dus pe gânduri şi amărât.

- "Ce ai fiule?"

- "Ce să am? Iaca, stăm rău, că uite aşa... uite pe dincolo"...

Şi povesti cu de-amănuntul, povestea cu vecinul cel viclean.

- "Păi de atâta vă supăraţi, voi, copii? Răspundeţi-i duşmanului aşa: "Moşii şi strămoşii noştri, când au împrumutat funia, ce ne cereţi acum înapoi, au zis strămoşilor voştri: tăiaţi din funie un capăt să vă rămână de probă, de model. Aşa că, daţi-ne capătul de funie, ca după el să facem funia întreagă".

Cârmuirea tânără făcu după sfatul bătrânului, iar vecinul cel viclean de la hotar, ruşinat, strigă: Tot mai au un bătrân, care să-i sfătuiască. Că de n-ar avea nici un bătrân, ar fi amar de ei".

Şi vecinul, ruşinat, n-a mai zis nimic.

Şi iată de unde s-a născut vorba că, dacă un sat nu are un bătrân, să şi-l cumpere, dacă vrea să nu piară.

Feminitate furata

Ingerul de pe umarul meu – dedicatie de 8 martie

Fiecare zi e speciala, fiecare zi e  dedicata ei, insa astazi m-am gandit sa o fac si publica pe acest Blog.

Un om deosebit, nu avea scoli inalte, citea foarte mult in schimb, cel putin cat timp vederea a putut sa o ajute. Va povestesc despre un om de o intuitie si de o inteligenta emotionala desavarsita, de un caracter si o morala impecabila, care a crescut 3 fete: pe nepoata (dupa sora) ei, apoi pe minunata ei fiica si pe urma pe mine.

Daca as avea macar jumatate din puterea ei de carcater, din rabdarea si anduranta ei  cred ca azi as putea muta muntii din loc, cred ca azi as putea straluci mai tare decat soarele si nu m-ar interesa multe lucuri care nu mertia atentia mea.

Stia cum sa se comporte cu oamenii, stia sa imblanzeasca si cele mai razvratite minti, sita cum sa impuna respect intr-un mod simplu si delicat, cu eleganta si multa omenie.

Este vorba despre bunica mea – gospodina desavastia, facea cele mai gustoase mancaruri, era economa si foarte ordonata. Ca un omagiu adus acesui inger care imi sta alaturi in fiecare secunda din viata mea o sa incerc mereu sa fiu dreapta, sa am mereu acel set de valori pe care mi l-ai faurit, sa fac lucrurile care te faceau sa fii mandra de mine.

M-am impacat cu trecerea ei spre lumina si am inteles ca nu inseamana despartire, inseamana doar un alt gen de realtie, o relatie in care aripile ei albe ma invaluie si ma protejeaza cand imi e mai greu, cand trebuie sa iau decizii proprii pentru ca am „fost invatata sa pescuiesc” si ca nu am nevoie de nimeni si nimic ca sa trec peste ce e greu. Am invatat si m-am resemnat cu ideea ca atunci cand mi se intampla ceva care nu imi place este pentru ca ea, m-a aparat de o primejdie si mai mare si ca  imi pregateste un lucru minunat pentru viitor.

Am invatat sa fiu recunoscatoare pentru fiecare lucru din trecut, fiecare clipa superba pe care mi-a oferit-o, pentru tot ce mi-a arata si imi amintesc toata forta pe care mi-o dadea cu fiecare cuvant bun.

Ma intreba mama „nu iti e frica sa mergi noaptea pe strada? Te intorci prea tarziu de la...” Nu, raspunsul e nu... pt ca un inger imi vegheaza pasii, un inger imi vegheaza in fiecare seara somnul, un inger imi sterge fiecare lacrima si imi aduce zambetul pe fata pentru ca in aceasta viata nu am alta solutie decat sa pasesc mai departe si sa fiu puternica, asa m-a invatat asa voi face si asa ii voi invata si pe urmasii mei sa fie la fel ca ea... cu bune si cu rele , dar la fel ca ea.

In aceasta zi, ii multumesc universului ca mi-a oferit oportunitatea de a avea langa mine un om deosebit si mi-a dat sansa sa o cunosc si sa cresc alatuiri de ea, de mamaie.

Scrum si deziluzii

Mintea si momentul prezent – Journey to the center of your mind

"Mintea e aceea care face rau sau bine, 

care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac."

                                                                                                                           -  Edmund Spencer

Mintea este cea care ne trage ca un carlig spre temerile si frustrarile pe care le avem. Daca in prima faza nu putem sa o determinam sa "taca" putem sa o determinam sa se indrepte spre lucrurile pe care noi le vrem in viata noastra. Exercitiu bun, pana ajungem la performanta de a ne trezi constiintza si sa alungam suferinta din viata noastra.

Nu suntem toti la fel, insa nici „diferiti”, suntem unici in gandire, speciali, si mai ales nu putem fi bagati in niste tipare, in niste esaloane, ca vitele in cireada.

Fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui, fara a face comparatie cu cei din jur, cel putin asta ne invatata aikido.

Echkart Tolle spune in cartile si seminariile sale ca mintea este cea care ne „ademeneste”, ne pune sa alergam pe piste gresite, ne pune sa „rumegam”povesti pe care le inforeste, le dezvolta si  nu face decat sa ne oboseasca. Mintea e ca o „clocitoare guresa” careia nu ii mai tace clontul, din pacate „puii” pe care ii cloceste sunt nsite mici dracusori impielitati care nu stiu decat sa ne sfasier pe dinauntru, emotional si sa ne epuizeze psihic.  

Sunt sigura ca toti ati vazut pe strada oameni care vorbesc singuri. Despre un astfel de episod vorbeste si Eckart Tolle in una dintre cartile lui: oameni care vorbesc cu mintea lor, care se  cearta cu evenimentele trecute, cu oamenii care le-au fact rau in trecut, cu ceva ce exista in doar capul lor, nu si in momentul prezent. Se cearta cu ceva care e legat de realitate, insa care tine de momentul trecut, insa totusi cu fictiunea din capul lor, cu frustrarea care nu le permite sa accepte ca sunt in prezent si ca ceea ce e facut e bun facut. Ce inseamana asta? Inseamna ca nu sunt ancorati in momentul prezent, ei nu se identifica cu ceea ce se chiama „constiinta”.

Nu va speriati, nu sunt multi oameni care sa faca acestul lucuru, care sa traiasca in prezent, insa pentru ca nu exista multe persoane de acest gen, cum este Echkart Tolle nu inseamana ca e si bine, sau ca trebuie sa ramanem la acest stadiu. Acelas autor spunea in cartea lui „Puterea prezentului” ca la inceputul lumii nu existau flori pe pamant, asa cum exista azi, dupa ce lumea a evoluat, iar azi pamantul este plin de flori care rasar din toate colturile. Aceasta este o metafora pentru constiinta umana si puterea de a trai in prezent, daca acum sunt putini oameni care au aceasta capacitate, in viitor cu siguranta acest gen de oameni for fi ca florile din prezent.

Ei bine, insa intrebarea care se ridica aici este ce faci cu „fantoma” care se ridica din trecut sau cu teama de evenimentele viitoare sau cum sa faci sa nu te mai gandesti la nimic, cand tot ce iti vine in minte este ultima discutie cu seful, problema de la serviciu, cearta cu sotia, nedreptatea care ti s-a facut?

Cea mai stringenta problema pe care o avem si care ne afecteaza emotional este ceea ce mintea rumega, uneori nu suntem constienti de gandurile pe care ”le mestecam”, insa incepem sa gandim obsesiv aprope, atunci cand apare o problma. Pentru ca nu reusim sa ne „dezgolim” de ganduri, de frici,  de pareri, de observatii, de etichete, ce ar tb sa facem? Nu vei reusi din prima sa iti golesti mintea, este un exercitiu care tb facut de foarte multe ori, pana la epuizare, e ca in aikido, ti se face tehnica, esti pus la podea si te ridici, iar si iar,  de 1000 de ori, de 1000000 de ori, de cate ori este nevoie, dar nu abandonezi, pt ca tu, constiinta pura esti mai puternic decat orice. Nu abandonezi pentru ca asa cum spune un prover: nu este important de cate ori cazi, este important de cate ori te ridici si trebuie sa te ridici o data in plus, sa te scuturi si sa mergi mai departe.

Mabel Katzs spunea in carea ei „Cea mai usoara cale”- viata o sa arunce tarana pe tine, insa trebuie sa te scuturi si sa pasesti peste pamantul aruncat si sa faci un pas mai sus.

Ratiunea, spiritul, acea frantura dumnezeiasca care exista in noi este mai puternica decat orice suferinta, durere, lovitura, este mai puternica decat mintea si de aceea trebuie sa ajungeti sa va controlati mintea, pt ca in momentul prezent nu exista decat liniste, decat lumina.

Si cum fac concret sa ma conectez la prezent, cum fac sa nu las mintea sa „rumege” ganduri. In prima faza un exercitiu ar fi sa te canalizez pe ceva ce iti  place, gen sa citesc o anumita carte, spre un cuvant pozitiv cum ar fi „Multumesc” sau „te iubesc” (hopponopono), spre o intamplare amuzanta sau spre o melodie care iti da o stare pozitiva.

Ideal ar fi sa alegeti ceva care are legatura cu momentul prezent, cu motivatia de a exista in acel moment.

Uneori poate va va revina in fata, in minte, ceva ce va deranjeaza, ca o imagine, ca o holograma ce va determine sa va „intoarceti spatele de la momentul prezent”, care va afecteaza din nou emotional, care produce acel gol in stomac, sau stare de anxietate, sau frica; nu e nimic, este ceva ce poti accepta, o sa treaca, oricum ceea ce este cel mai important este sa va canalizati pe textul citit, iar si iar.

Puteti alege orice va place, sa vedeti un film pozitiv care va tine captivati, sa va canalizati pe o anumita fraza, pe care sa o repetati si sa o vizualizati, si toata lumea sa dispara din jurul vostru.

Daca sunteti la birou, spre exemplu, puteti sa ascultati in timp ce lucracti un audio book care sa va aduca aminte de lucrurile care conteaza in viata voastra, de adevaratele valori, de fiecare raza de soare care exista in copaceii pe care ii vedeti pe strada, in caldura soarelui, in fiecare lucru minunat pe care il intalniti la fiecare pas pe care in faceti intr-o zi obisnuita.  

David Deida are in cartea sa „Calea barbatului superior „ o explicatie a felului in care sunt barbatii, a faptului ca ei sunt canalizati doar pe un singur lucru, pe cee ce fac in momentul respectiv,de aici putem sa extrapolam la momentul in care esti in intimitate cu partenerul, nu poti sa te gandesti la serviciu in acel moment, esti doar acolo, in fiecare respiratie,cu fiecare actiune. Aceeasi senzatie trebuie sa existe si atunci cand vreti sa va canalizati mintea spre un lucru si sa va ancorati in momentul prezent. Ideea e ca trebuie sa fiti ancorati in realitate toatal pentru a nu mai rumega, sa nu mai mestecati un gand care oricum nu va ajuta, care oricum daca va ganditi la el nu faceti decat sa il mariti, sa il agravati si sa ii sportit puterea. Trebuie sa fiti aconorati in realitate cu fiecare respiratie, nu jumatate atent la ce facei si jumatate atent la problema care va deranjeaza.

La fel este si cu durerea si cu oboseala. Spre exemplu: te antrenezi si obosesti, daca te vei gandi mereu ca esti obosit, nu vei face decat sa sabotezi singur, trebuie sa te canslizezi pe urmatoarea miscare ca si cum ar fi niste trepte pe care trebuie sa le urci, trebuie sa fii atent sa nu te impiedici. Evident totul trebuie facut cu echilibru, trebuie sa iti simti corpul, nu trebuie sa ajungi la epuizare maxima sau la spital, insa cu siguranta ca atunci cand ai obosit nu e punctul final.Este important doar sa „tragi de tine in pic” cat sa iti depasesti o anumita limita.  Acelas lucru se intampla si cu oboseala, evident ca nu tb sa ajungem la epuizare, insa de exemplu, generatia actuala se trezeste obosita, o minte echilibrata,are un corp echilibrat  si o minte echilibrata isi impinge limitele putin cate putin pentru a ajunge la mai mult .

Pana la urma mintea este doar o unealta pe care o puteti lasa sa va guverneze viata sau puteti sa o folositi in interesul vostru cel mai intalt.