Cum ii cunoşti pe oamenii fericiti ? De Cella Delavrancea

Cella Delavrancea, care a trait 101 (102 ?) ani spunea:

"Pe mine m-a ferit Dumnezeu de trei rele: de invidie, de orgoliu si de gelozie".

Cum ii cunoşti pe oamenii fericiti ?

1. Oamenii fericiti nu barfesc

Singurii oameni care nu barfesc sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita. Daca esti fericit si implinit cu viata ta, de ce ti-ar mai pasa ce se intampla in viata altcuiva? Nu e nevoie sa ne ocupam vietile cu un astfel de comportament, caci acesta nu face decat sa ne portretizeze intr-un mod patatetic, ne face sa parem gelosi...

2. Oamenii fericiti nu isi bat capul cu problemele altora

Oamenii care nu reusesc sa isi vada de treburile lor, se simt, cel mai probabil, "mizerabil". Cauta greselile altora doar ca sa se simta intr-un fel, mai bine. Acesti oameni nu prea stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati interesante si atunci isi consuma timpul "preocupandu-se" de cele care li se intampla celorlalti.

3. Oamenii fericiti nu gandesc negativ

Exista oameni care, simtindu-se mereu neimpliniti, se plang mereu de orice, iar de cealalta parte ii avem pe oamenii fericiti care vad mereu, mai degraba jumatatea plina a paharului si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai interesante in viata lor. Sa gandesti pozitiv este o conditie esentiala in economia unei vieti fericite. Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu asupra celor negative!

4. Oamenii fericiti nu sunt invidiosi

Pentru ca un om fericit nu are absolut nici un motiv sa fie invidios pe alti oameni. Ei recunosc aspectele pozitive din viata lor, care nu trebuie sa fie identice cu ale celorlalti si le pretuiesc.Ei nu se compara cu ceilalti, pentru ca sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au. In loc sa se poarte cu invidie, ei se bucura sincer pentru succesul celor din jur si celebreaza reusitele alaturi de ei.

5. Oamenii fericiti nu au nevoie de confirmarile altora

Oamenii fericiti nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile celorlalti. Ei isi recunosc propria valoare, au un auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei stiu ca trebuie sa faca lucruri pentru ei insisi, lucruri care sa ii ajute sa evolueze in viata iar, faptul ca nu sunt preocupati de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al evolutiei personale.

6. Oamenii fericiti nu cauta razbunare

Asta o fac pentru ca nu exista nici un motiv pentru care ne-am dori sa ne razbunam pe o alta persoana. E mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt, in voia legilor universale, iar noi sa ne continuam viata, fara a ne lasa coplesiti de ganduri negative si dorinta de razbunare. Singura metoda prin care poti sa te desprinzi de dorinta de razbunare este a renunta si a accepta o persoana sau o situatie, exact asa cum este.

7. Oamenii fericiti nu au resentimente

Oamenii fericiti nu au resentimente... Daca te tot gandesti la ceva care te-a marcat intr-un fel, nu faci decat sa iti amplifici suferinta interioara, iar oamenii pozitivi stiu acest lucru si in consecinta prefera sa nu se mai gandeasca la ceea ce le-ar putea face rau. Invata sa renunti! Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat eliberator.

8. Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba ei dreptate

Foarte multi oameni au tendinta de a tine cu dintii de convingerile lor, pentru ca nu isi doresc decat sa aiba doar ei dreptate. Multi nu renunta la ceea ce cred nici macar atunci cand le sunt prezentate argumente solide, astfel incat in fata unor astfel de oameni este mai bine sa nu deschizi subiecte asupra carora stii ca nu vor deloc sa reflecteze, pentru ca discutiile cu ei nu sunt decat o risipa de energie. A nu accepta si alte perspective tradeaza un ego puternic, infatuare. Este mai bine sa ne mentinem opiniile cu mult calm stiind sa ascultam argumentele celorlalti. In final, ambele parti pot fi de acord ca pot fi de acord. 

9. Oamenii fericiti nu au asteptari

Una dintre cele mai mari provocari ale vietii este aceea de a-i accepta pe oameni exact asa cum sunt. Odata ce inveti ca asteptarile pe care le ai tu nu ii vor schimba pe ceilalti, viata ta va fi din ce in ce mai buna. Problemele apar atunci cand asteptarile nu se materializeaza. Asteptarile nearealiste duc de cele mai multe ori catre mari dezamagiri in legatura cu ceilalti. A nu avea asteptari te ajuta sa traiesti liber, fara presiunea imensa a preconceptiilor despre ce ar trebui sa fie o situatie, sau cum ar trebui sa fie ceilalti.

10. Oamenii fericiti nu evita problemele pe care le au

Atunci cand se ivesc probleme, cum este de altfel normal, in viata fiecaruia, unii oameni au tendinta de "a le ascunde sub pres", in loc sa gaseassca metode pentru a le solutiona. A ignora problemele inseamna sa te ingropi si mai tare in sentimente de anxietate si stres.

11. Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor si nu in exterior

Astfel, pentru acesti oameni, fericirea nu depinde de felul cum arata, de masina pe care o detin, sau geanta de firma pe care si-au achizitionat-o. Pentru acesti oameni, fericirea este in interior. Avem puterea de a da noi o conotatie lumii inconjuratoare, ceea ce este crucial pentru a ramane pozitivi. Cauta in interiorul tau pentru a gasi fericirea. Ea nu depinde de nimeni altcineva, nici de partener/a, de nimeni, nici macar de posesiunile materiale, ea depinde doar de tine! Sa isi caute fericirea in exterior este o greseala pe care o fac atat de multi oameni in viata lor!

12. Oamenii fericiti nu se gandesc atat de mult la probleme

Sa te gandesti necontenit la ceva care iti cauzeaza un incovenient nu este cea mai buna solutie. De multe ori, modul in care supra-exageram o problema cauzeaza si dispute, certuri intre oameni. Nu prea avem beneficii din acest obicei al exagerarii unei situatii. Cu cat analizam mai tare, cu atat avem tendinta de a deveni mai negativi, mai anxiosi, iar solutia va intarzia sa apara. Este mai bine sa tratam totul cu mai multa detasare si incredere in viata, ca totul este si va fi bine.

13. Oamenii fericiti nu traiesc in trecut

Trecutul este trecut dintr-un bun motiv. Chiar nu avem de ce sa ramanem acolo, agatati mintal, de vreme ce el nu poate fi schimbat. Persoanele fericite au facut pace cu trecutul lor, sau se afla pe acest drum, traind cu intensitate tot ceea ce le ofera prezentul si creaindu-si un viitor asa cum si-l doresc. In mod activ ei incearca sa obtina tot ce este mai frumos in vietile lor.

14. Oamenii fericiti nu urmeaza turma

Increderea in ei insisi, in tot ceea ce isi doresc este esentiala pentru acesti oameni. Ei sunt atat de increzatori in valorile pe care le au incat nimic nu pare sa ii zdruncine. Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor.

15. Oamenii fericiti nu iau totul personal

Si, in final. dar nu lipsit de importanta, este faptul ca oamenii fericiti nu iau ceea ce li se spune, personal. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor. Asculta cu atentie ce au ceilalti sa le transmita, fie ca este "de bine", fie ca este o critica. Unii oameni traiesc chiar mici drame neintelegand un mesaj exact asa cum a fost transmis, ceea ce nu este tocmai bine pentru starea lor emotionala. De fapt, noi avem controlul asupra modului cum interpretam lucrurile. Gandeste-te cat de mult ai de castigat atunci cand privesti o perspectiva noua asupra unei situatii ,decat daca ai fi privit doar prin propriii ochi.

Motto

Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam. 

De pe la TV - "Acte de caritate"

De ceva timp tot observ un fenomen transmis de televiziunile noastre. Hai sa ajutam, hai sa strangem bani pentru sarmanul /sarmana, micutul, ingerasul si tot asa (nu ma refer la cei bolnavi). Nu ma intelegeti gresit, este bine sa ajutam, trebuie sa ajutam daca avem posibilitatea, inainte de toate trebuie sa fim oameni si sa fim solidari cu suferinta celor din jur, insa daca ajutorul pe care il dam duce la un comportament gresit, in loc de a transmite mesajul corect catre cei din jur deja avem o problema. In cele ce urmeaza o sa vedeti la ce ma refer:

Totul a pornit de la  2 actiuni ale domnilor Mihai Morar si Daniel Buzdugan:

Prima : Daniel Buzdugan a facut o intreaga propaganda pe pagina lui de FB si in cele din urma si la radio, pentru a fi ajutata o familie cu 4 copii: Luiba si cei 4 „ingerasi” ai ei era cat pe ce sa ramana pe drumuri. Doamna in cauza a facut cei  4 copii in cadrul casatoriei si apoi a fost parasita de catre sot. Proprietarul imobilului in care stau  acestia doreste sa vanda apartamentul si atunci pe cale de consecinta ei vor fi evacuati.

 Domnul Buzdugan a sarit in ajutorul acestor persoane  si a indemnat atat vedete cat si persoane obisnuite sa ii ajute. Pana aici un demers demn de respect. Problema care se naste este urmatoarea: daca esti intr-o casatorie si ai o situatie financiara precara, atunci de ce faci 4 copii?

Sunt de acord ca fiecare fiinta vie isi doreste sa aiba un pui, sa procreeze -  este ceva natural si normal, dar cand faci 4 copii si nu ai dupa ce sa bei apa deja este inconstienta. Aici este problema mea, nu aveti posibilitati financiare, nu aveti casa si  faceti 1000 de copii, apoi plangeti pe unde apucati ca sa fiti ajutati, iar daca apare si o vedetuta induiosata de o blondina cu ochii inlacrimati reteta este completa.

Nu zic sa nu fie ajutata, nu zic sa fie data afara din casa, nu vreau sa li se intample nimic rau, insa faptul ca esti casatorita nu iti da dreptul sa fii irationala si sa iti bati joc pana la urma de soara copiilor tai.

Legat de atitudinea domnului Buzdugan m-a deranjat urmatorul fapt: daca esti persoana publica si ai un fan page, atunci, atata timp cat oamenii iti scriu decent cometnuri chiar si contra ar trebui sa le accepti si sa nu ii bloghezi. Acest lucru dupa mine tine de bunul simt, sa tii cont de parerile tuturor celor care te urmaresc  chiar daca in anunite privinte nu sunt de aceeasi parere cu tine, cel putin atunci cand ai un anumit statut si te consideri o persoana cu anumite valori si „printzipuri”.

Fac o paranteza de la acest subiect si spun ca de aceea o apreciez pe Iulia Albu, care desi nu imi place, a acceptat comentariile mele, evident decente, dar contra ideilor si statusurilor puse de ea. Bravo ei !

Dupa cateva saptamani de propaganda in care vedetele s-au milostivit, oamenii au donat, toti s-au agitat, familia cu pricina este in continuare amenintata ca va fi evacuata. Daniel Buzdugan revolatat de toti cei care au judecat-o pe Liuba, ca a facut copii cu nemiluita, o contacteaza telefonic  si ii da drept la replica la Radio ZU, intreband-o : „ ce le spui tu acestor persoane care te judeca ca ai facut copii si nu ai facut AVORT?” Raspunsul femii a fost:” eu nu am facut avort pentru ca un copil este darul lui Dumnezeu si duhovnicul mi-a zis sa nu”

Avort?? Avort?? Cine a zis ceva de avort?? Ne place sa fim malitiosi, oamenii buni nu trebuie sa ajungi la avort,  la 30 de ani poti sa stii si tu niste modalitati prin care sa nu ramai insarcinata. 

Dupa, cel mai mic copil are 2 ani, nu poti sa imi spui tu mie ca o casnicie se strica asa de pe o zi pe alta si ca tu ca femeie nu intuiesti faptul ca barbatul o sa te lase (acestea sunt niste presupuneri personale, nu cunosc situatia, insa ma gandesc asa logic) sau ca el s-a racit de tine, in conditiile acestea iti permiti sa nu te protejezi, daca ai 3 copii si treaba nu merge bine cu barbatul tau?? – intrebari retorice . Sincer, nu cred ca m-ar interesa raspunul pentru ca sunt sigura ca nu as primi un raspuns adevarat. Oricum e problme ei, ceea ce doresc sa repet pentru a se intelge clar, este un comportament nesanatos sa faci multi copii, iar apoi sa te plangi si sa ai pretentia ca statul sau oamenii din comunitate sa te ajute.

Dupa aceasta propaganda de binefacere a domnului Daniel Buzdugan s-a trezit ca un amarat care are mama in spital bolnava de canceri il suna la radio sa ii ceara ajutorul, Buzdugan a replicat ca el nu este Gigi Becali si ca o sa mai vedem , iar tb  a fost lasat a in plop.  Si soc !!!A doua zi domnul Morar impresionat de un alt caz umanitar al unei familii nevoiase cu multi copii incepe sa stranga fonduri si ajutoare pentru acestia.

Nu ma intelegeti gresit, fiecare este liber sa ajute pe cine vrea si cum vrea, insa revin, din pozitia de persoana publica nu prea merge sa te dai tu mai catolic decat papa, mai ales cand vine vb despre subiecte delicate, dar sa nu accepti parerile celor care sunt contra din diferite motive, mai ales daca au argumente sa isi sustina pledoaria. Mai mult din aceeasi pozitie publica nu iti permiti sa nu fi impartial, trebuie macar sa dai impresia ca esti.

 Reactia celor doi moderatori a fost urmatoarea la toate criticile ascultatorilor, incerc sa paravrazez: cine nu face nimic sau nu vrea sa ajute mai bine sa nu vorbeasca, sa nu mai comenteze. Ba da domnilor, comentam cat dorim, pentru ca este o tara liber, daca nu folosim un limbaj obscen putem sa comentam si ar trebuie sa fim lasati sa cnomentam si pe fun page-urile dumneavoastra de FB si la radioul dumneavoastra si pe unde mai dorim. 

Al doilea caz : Cauza lui Morar este un caz social, scos la lumina de care cei de la libertatea, pe scurt:  un copil dintr-o familie nevoiasa, isi pierde mama bolnava de cancer si desi acest era preminat este trimis la groapa de gunoi sa stranga peturi.

Totul induiosator,  si nu sunt ironica de aceasta data, copii sufera si daca putem, e bine sa fie ajutati.

Seara in emisiunea "Rai da Buni" este prezentata rezolvarea cazului a fost, toata lumea dorea sa dea, sa ajute si copilasul sa se intoarce la scoala. Tatal este intrebat: „daca va gasim loc de munca mergeti la munca?” raspund: „nu pot pentu ca nu am cu cine sa imi las copilasii”. Mentionez printre copilasi erau si niste „copilasi mai mari care aveau la randul lor copilasi”.

Facand abstractie ca erau tigani (nu o sa le zic rromi) si se stie ca ei fac multi copii sa ii trimit la cersit, ii pun sa munceasca pentru ei iar lista este lunga. Domnul tatic nu dorea sa munceasca, evident ca reportera a intrebat:” nu e mai bine sa ramana copii  mai mari acasa cu cei mici si dumneavoastra sa mergeti la munca”, raspunsul a fost acelasi, „nu am cu cine sa imi las copialsii”.

A doua zi cei doi moderatori au anuntat ca micutul s-a intors la scoala si ca tatal munceste. Dupa atitudinea lui nu parea sa fie foarte dornic sa munceasca (sau cel putin asta a fost perceptia mea dupa ce am vazut la TV cu o seara inainte), intrebarea mea este cat timp o sa mearga la munca?

O alta dilema pe care o am este  de ce primul om care a sunat la radio nu fost sprijinit? De ce nu ni s-a spus si noua ce s-a intamplat cu el, l-au ajutat, l-au investigat, este un trantor care vrea sa ne fure banii? Exact ce s-a intamplat cu el si cu mama lui si mai ales de ce nu a fost ajut in favoarea celuilalt caz.

Dupa cum am mentionat ajuti pe cine vrei si cum vrei,fiind o persoana publica si cerand ajutorul ascultatorilor sau telespectatorilor dupa caz, din postura de persoana publica si om inimos, care se impica in actiuni caritabile ar tb macar sa pari impartial, corect, just, nu ar trebui sa fii partinitor pentru un anumit gen de caz decat daca mentionezi lucrul acestea.

Daca esti persoana publica si vrei sa te dai „ZAN” si sa sprijini cazuri sociale incerci sa faci ceva pentru fiecare sau gasesti o modalitate sa eviti sa fii sunat la radio de persoane care au probleme si „sa le dai cu Flit”.

Accentuez  ca sa ma fac bine inteleasa, in ensenta problema nu este ca oamenii se aduna si fac bine celor care nu au bani, ajutati, fac publicitate, blameaza statul ca nu da alocatii suficient de mari, totul este corect si adevarat. Problema care se impune este urmatoarea: nu e mai bine sa aduci pe lume 1000 de copii carora sa nu le poti oferi un minim pentru a putea sa creasca asa cum trebuie.

Nici statul si nici societatea nu sunt obligati sa iti creasca copii, faptul ca ii iau si ii duc intr-un centru de plasamanet nu se poate numi in Romania ca statul are grija de copii, stim si noi ce conditii sunt acolo. Cei din jur o sa dea bani si o sa fie bine pentru o perioada relativ scurta de timp, resposabilitatea intretinerii si ingrijirii unor copii cade tot pe umerii parintilor, iar ei trebuie sa aiba mijloacele sa o faca.

Alocatia pentru copii, e clar,  e mica, ar trebui marita sunt total de acord, insa nu cred ca nici un om normal la cap face un copil in baza acestei sume de bani.  

Acum problema care se pune este ca nu trebuie sa ajungeti sa faceti multi copii daca nu aveti cu ce sa ii intretineti, exista o gramda de metode contraceptive,  multe sunt oferite gratuit persoanelor defavorizate, trebuie doar sa te preocupi si sa te interesezi putin. Mai mult NU trebuie sa ajungi la avort -toata lumea o baga in fata pe asta,  parca ar arunca praf in ochi „vai este o crima sa faci avort”  - sunt de aceeasi parere, nu e bine din numeroase motive,dar de ce sa ajungi acolo ??

Situatia e asemanatoare cu cea din reclama la Mercador, „in umra cu 9 luni mi-a fost lene sa cobor pana la famracie, iar acum caut carucior.” Pai ne este lene, nu gandim si apoi, daca celor care sunt adulti le este greu, hai ca parca nu i-as plange prea tare, vb aia capul face capul trage, dar ca osandesti niste copii sa nu dispuna de o educatie buna, de lucuri materiale bune, de un climat familial adecvat, aici cred ca e o crima mai are decat un avort in sine.

Perpetuma traumele si neajunusrile catre nepoti si stranepoti, cred ca e momentul sa stopati un comportament nesanatos, sa fiti responsabili nu animale in calduri care dupa urla in jur ca nu au cu ce sa isi hraneasca copilasii si invoca motive habotnice pentru geselile lor, de fapt pentru nesimtirea lor.

Cred ca in campaniile de ajutoare a acestor persoane cu o turma de copii ar trebui sa se repete ca nu e bine sa faci multi copii daca ai un venit mic, ca trebuie sa fii responsabil, ca exista metodele contrapetive care pot sa fie luate din locul cutare, facand lucrul cutare in mod gratuit.

In incheiere va rog sa priviti mai departe de propriul nas si sa aveti mintea limpede cand luati decizii mai ales daca aceste dezicii pot sa  infulenteze, sa dauneze celor mai dragi fiinte, copii vostrii. 

World Widen your Imagination !!

Inecul Emotional

Funia de Nisip - Țara fără bătrâni. (dupa V.A.Urechia)

Mi-a placut foarte mult aceasta poveste, cred ca este plina de invataminte si ca avem multe de invatat din ea. Mentionez ca nu imi apartine, sper sa va placa si voua. 

            Se spune că într-o ţară îndepărtată, tineretul s-a hotărât să-i ucidă pe toţi bătrânii. „De ce numai bătrânii să fie mari slujitori ai ţării? Cât au să-şi mai scoată căciula din cap înaintea bătrânilor?” ziceau cei tineri.

             Şi, într-o noapte, s-au apucat voinicii de tineri de au ucis pe toţi bătrânii. Numai un fiu mai cu suflet n-a cutezat să-l ucidă pe tatăl său, ci l-a luat şi l-a ascuns într-o peşteră, unde nimeni nu-l putea găsi.

             Nemaifiind bătrâni, a chemat atunci Vodă, în divan şi în toate slujbele, numai oameni tineri. Din toate bărbile marilor sfetnici ai lui Vodă, n-ai fi putut lega o bidinea, iar din toate mustăţile judecătorilor, nu puteai alege măcar un fuioraş.

             Dar iată, că ţara aceea era vecină cu un neam duşman, care ca uliul pândea de mult să pună gheara pe bogăţiile ei.

- "A sosit ceasul", ziseră cârmuitorii neamului vecin. "Şi-au ucis bătrânii, e vremea să le ocupăm ţara".

             Dar cum să înceapă cearta? Că, de, chiar când începi o gâlceavă din senin, tot vrei să creadă lumea că dreptatea e de partea ta. Şi ce s-au gândit viclenii:

- "Să cerem înapoi de la tinerii vecini, funia pe care strămoşii noştri le-au împrumutat-o cândva strămoşilor tineretului. Iar de nu ne-or da-o în trei zile, le luăm ţara amanet şi amanetul rămâne pe urmă al nostru pe vecie".

             Dar ce fel de funie voiau viclenii de vecini?

- "Funia împrumutată de la strămoşii noştri - ziceau ei - era împletită din fire de nisip".

- "Ei, ce mare lucru", - zise sfetnicii lui Vodă din ţara tineretului, care nu ştiau nimic despre această funie. - "O să le dăm funia şi o să fim în pace cu vecinii noştri". Însă nimeni nu ştia unde se putea găsi această funie.

Ei, şi pentru că n-au găsit-o, ce şi-au zis:

- „Vom face iute alta”.

           Şi, deîndată, pe toate drumurile răsunau tobele şi glasul crainicilor, care strigau la răscrucile drumurilor, să poftească la stăpânire toţi meşterii de frânghii, c-o să le iasă câştig mare.

                 Se adunară mulţi meşteri, cărora tinerii de la stăpânire le porunciră să facă în trei zile un stânjen de funie din fire de nisip, că de nu, va fi vai ş-amar de ei.

              Şi au început lucrul. Au frământat nisipul, l-au întins, dar funia nu se putea împleti. Trecu termenul pus de neamul duşman, dar funie... nimic.

Atunci vecinul viclean porneşte război împotriva tineretului.

- "Vai, ce ne facem?" - se întrebau cu toţii, "Suntem pierduţi".

Atunci Vodă cheamă la sfat pe tinerii săi sfetnici şi ţinu sfatul din zorii zilei până în noaptea adâncă.

Iată, că între sfetnici era şi fiul cel cu suflet bun, care nu şi-a ucis tatăl. Frământat şi el de cele ce s-au discutat în divan, a doua zi merge la peşteră să-i ducă tatălui său schimburile albe cu miros de levănţică şi de sulfină. Şi-l vede bătrânul tată dus pe gânduri şi amărât.

- "Ce ai fiule?"

- "Ce să am? Iaca, stăm rău, că uite aşa... uite pe dincolo"...

Şi povesti cu de-amănuntul, povestea cu vecinul cel viclean.

- "Păi de atâta vă supăraţi, voi, copii? Răspundeţi-i duşmanului aşa: "Moşii şi strămoşii noştri, când au împrumutat funia, ce ne cereţi acum înapoi, au zis strămoşilor voştri: tăiaţi din funie un capăt să vă rămână de probă, de model. Aşa că, daţi-ne capătul de funie, ca după el să facem funia întreagă".

Cârmuirea tânără făcu după sfatul bătrânului, iar vecinul cel viclean de la hotar, ruşinat, strigă: Tot mai au un bătrân, care să-i sfătuiască. Că de n-ar avea nici un bătrân, ar fi amar de ei".

Şi vecinul, ruşinat, n-a mai zis nimic.

Şi iată de unde s-a născut vorba că, dacă un sat nu are un bătrân, să şi-l cumpere, dacă vrea să nu piară.

Feminitate furata

Ingerul de pe umarul meu – dedicatie de 8 martie

Fiecare zi e speciala, fiecare zi e  dedicata ei, insa astazi m-am gandit sa o fac si publica pe acest Blog.

Un om deosebit, nu avea scoli inalte, citea foarte mult in schimb, cel putin cat timp vederea a putut sa o ajute. Va povestesc despre un om de o intuitie si de o inteligenta emotionala desavarsita, de un caracter si o morala impecabila, care a crescut 3 fete: pe nepoata (dupa sora) ei, apoi pe minunata ei fiica si pe urma pe mine.

Daca as avea macar jumatate din puterea ei de carcater, din rabdarea si anduranta ei  cred ca azi as putea muta muntii din loc, cred ca azi as putea straluci mai tare decat soarele si nu m-ar interesa multe lucuri care nu mertia atentia mea.

Stia cum sa se comporte cu oamenii, stia sa imblanzeasca si cele mai razvratite minti, sita cum sa impuna respect intr-un mod simplu si delicat, cu eleganta si multa omenie.

Este vorba despre bunica mea – gospodina desavastia, facea cele mai gustoase mancaruri, era economa si foarte ordonata. Ca un omagiu adus acesui inger care imi sta alaturi in fiecare secunda din viata mea o sa incerc mereu sa fiu dreapta, sa am mereu acel set de valori pe care mi l-ai faurit, sa fac lucrurile care te faceau sa fii mandra de mine.

M-am impacat cu trecerea ei spre lumina si am inteles ca nu inseamana despartire, inseamana doar un alt gen de realtie, o relatie in care aripile ei albe ma invaluie si ma protejeaza cand imi e mai greu, cand trebuie sa iau decizii proprii pentru ca am „fost invatata sa pescuiesc” si ca nu am nevoie de nimeni si nimic ca sa trec peste ce e greu. Am invatat si m-am resemnat cu ideea ca atunci cand mi se intampla ceva care nu imi place este pentru ca ea, m-a aparat de o primejdie si mai mare si ca  imi pregateste un lucru minunat pentru viitor.

Am invatat sa fiu recunoscatoare pentru fiecare lucru din trecut, fiecare clipa superba pe care mi-a oferit-o, pentru tot ce mi-a arata si imi amintesc toata forta pe care mi-o dadea cu fiecare cuvant bun.

Ma intreba mama „nu iti e frica sa mergi noaptea pe strada? Te intorci prea tarziu de la...” Nu, raspunsul e nu... pt ca un inger imi vegheaza pasii, un inger imi vegheaza in fiecare seara somnul, un inger imi sterge fiecare lacrima si imi aduce zambetul pe fata pentru ca in aceasta viata nu am alta solutie decat sa pasesc mai departe si sa fiu puternica, asa m-a invatat asa voi face si asa ii voi invata si pe urmasii mei sa fie la fel ca ea... cu bune si cu rele , dar la fel ca ea.

In aceasta zi, ii multumesc universului ca mi-a oferit oportunitatea de a avea langa mine un om deosebit si mi-a dat sansa sa o cunosc si sa cresc alatuiri de ea, de mamaie.