Batranetea ne ramoleste pe toti, vorba aia “e o boala care se ia “, insa si
batranetea trebuie traita cu demnitate, asa cum facea bunica, fara sa isi
doreasca sa para mai tanara sau mai cu vana decat era in realitate.
Atunci cand incerci sa fii mereu ce ai fost sau sa te intorci mereu la ce a
fost o data, nu faci decat sa dai in ridicol.
Ceea ce am sa spun acum o sa nemultumeasca pe multi dintre fostii/actualii
membrii corului „Carmina Tenera”, insa adevarul e adevar si trebuie sa il acceptam.
E frumos sa pastram aparentele, insa si mai frumos este sa spunem lucruilor pe
lume, sa fim sinceri si sa stim „cate parale facem” fiecare.
Asa de dragul vremurilor apuse am vrut si eu sa asculta „Taraselul” de
Nicolae Lungu asa cum il stiam eu din copilarie.
Imi amintesc cum pianul zvacnea ritm dupa ritm, masura dupa masura. Doamana
profersor care ne acompania stia sa
imprime atmosfera necesara acestui joc romanesc, stia sa fie in ton cu noi si
cu dirijorul. Nu canta Joia si noi miercurea, asa cum am vazut in cele doua
video-uri pe care vi le prezint mai jos. Intr-un cuvant era vana, era stare de
enerzare maxima, pasiune, muzica!
In toata lumea unde am fost la diferite cuncursuri si festivaluri toata
audienta a fost electrizata de aceasta piesa autentic romaneasca, care pune in
evidenta spiritul romanesc, pur, vanos, luptator. Pana si chinezii ne-au cerut
partitura de la aceast melodie.
M-am uitat si eu pe youtobe – ca acum orice lalaiala sinistra
facem zbang!!! o punem pe internet sa ne vada lumea si sa ne aprecieze, si
gasesc doua postari din spectacole diferite. Pentru prima am zis ca e o greseala si poate a fost o zi mai proasta (desi
era cantata cu orchestra si tot tacamul), iar la al doilea video m-a luat
durerea de cap: e cumva corul babelor la biserica? Fetele stau pe scaun in
concert??? Cum asa ceva? Pe vremea mea in timpul spectacolelor imi amorteau
picioarele stand dreapta si in PICIOARE, insa totul este pentru arta si merita.
– altele erau standardele .
Daca as fi fost doar atat mai era cum mai era, insa fetele canta la fel de
lesinat cum stau si pe scaun in pragul letargiei, iar pianul este joia, vocea
intai miercurea, a doua vinerea,iar ultima voce a plecat in weekend.
Maestre Popescu daca va „cheama pamantul” si nu mai aveti oamenii
profesionisiti dinainte care lucreaza si canta la pian asa cum trebuie, lasati
domne locul altuia mai tanar. Este JENANT ceea ce faceti dumneavoastra acolo.
Fiecare canta in legea lui, care de care mai miorlait, iar baiatul de la pian e
saracul depasit de situatie, nu zic mititelul
e si el tanar mai are multe de invatat, trebuie calauzit, dar dumneavoastra
dupa atatia ani de experienta, nu il faceti si pe el de ras. Cunoastem,
dumneavoastra erati invata sa fiti acoperit de colega pe care nu o mai aveti la
pian, insa timpurile astea sunt duse de mult, se vede ca fara dumneaei nu
faceti fata, asa ca scutiti-va singur de o rusine, incuiati-va in casa si nu
mai riscati sa faceti asa numire acte de cultura care nu au legatura cu
aceasta. 40 de ani de activitate nu inseamna ca trebuie sa oferiti un spectacol
ca la azil, desi cred ca acesta este un loc potrivit pentru conditia
dumnavoastra actuala.
Sincer mie chiar imi pare rau, doream sa ascut un tarasel cantat asa cum o
facem eu si colegele mele, „generatia de aur” cum suntem numite. Doream sa vad
pianul cum „se zdrobeste” cu vana si pasiunea tipic roamneasca si cand al o
adica ... asist la sluja de „ingropaciune” a ceea ce a fost Taraselul si
Carmina Tenera- chiar ca fetele sunt fragede , asa de fragete ca se frang pe
scaune nefiind capabile sa stea drepte. Sacii
de cartofi stau mai tepeni!
Daca tot suntem la capitolul „ce am avut si ce am pierdut” as vrea sa adaug
ca eu am plecat de la cor pentru ca incepuse
o raca intre fete, pe care maestrul nu doar ca nu o aplana, dar o intretinea si
uneori starnea. Oricat imi pare rau sa spun asta, apetitul totalmente crescut pentru orice parte masculina (dus pana aprope
de nifomanie) pe mine m-a scarbit – a nu se intelege ca sunt vro calugarita,
insa asa cum am spus si in alte posturi pe acest blog femeia trebuie sa aiba
prestanta, iar atunci cand o femeie incepe sa aiba comportament de centurista in calduri e clar ca locul meu nu
e printre acestea. Repet problema este ca aceste exteriorizari de jungla nu
erau nici infrante si nici temperate de maestru si erau provocate si incorect
penalizate.
Acestea fiind spuse mai jos va dau linkurile cu postarile de pe youtobe ca
sa se vada ca nu vorbesc prostii:
Demnitatea este o calitate mult prea greu de avut daca esenta este „viermanoasa”
si pana la urma viermisorii ies la suprafata.
PS: acesta este un panflet si va rog sa il tratati ca atare :P
No comments:
Post a Comment