Ai grija cui deschizi usa !!

 Hey dragilor, am revenit, dupa mult mult timp, am revenit. Vorba unui  fost coleg de facultate, am doar frustrari - iar raspunsul, daca nu as avea eu frustrari , tu ce ai mai citi, ca de etichetele de la haine te-ai saturat. 

Bun, azi discutam despre asa zisii prieteni. Timp de 5 ani am ajutat-o o draguta, sa ii spunem cu numele de cod Gigela, cu cei 2 catei pe care ii avea in acel moment. I-am plimbat, fiind buldogi drancezi tb curatati intre pliurile de la nas, le-am dat sa manace , pt ca aceasta tantita weekend de weekend pleca de acasa. 

Ea imi zicea mie ca pleaca sa se dea cu placa, sa se catere sa se una sa se alta, un prieten, care m-a si ajutat mi-a zis"esti proasta, asta se duce sa se F**a si tu ai grija de cainii ei". Am zis mai lasa nu conteaza ce face fata, pana la urma nu ne bagam noi in viata ei, Nu? 

Cum a inceput totul, ca eu nu prea am stilul de a "ma insinua" cu lumea. In pandemie il plimbam pe Piure, catelul meu si m-am intalnit cu Gigela si ea nici una nici doua, ca poate ne impreitenim ca poate ma ajuta cu Piure ca sa o ajut si eu pe ea si zic, ok, uite ce frumos, ce om bun. Numai ca eu am ajutat-o pe ea, ea prea putin, pt ca eu pe Piure il luam mereu cu mine in vacante si peste tot unde ieseam, dar nu stau sa contorizez, vreau sa zic. 

Asa .. anul aceast avnad-ul pe bebe , am zis ca nu pot sa il iau pe Piure cu avionul si m-am gandit sa apelez la Gigela si la o amica de-a ei sa aiba grija de catel 5 amarate de nopti cant eu plecam cu familia in vacanta. A zis da, dupa care in mijlocul excursiei a facut mare tabalau ca Piure nu e bine ingrijit. nu intru in detalii.

Cert este, ca sa nu o mai lungesc... ca dupa ce am venit acasa am primit 3 plangeri/ sesizari facute la Politie. Pt ca avedeti voi, dragilor .... poti sa faci acceasi plangere de mai multe ori daca scrii si la politia de sector , si la politita capitalei si sectia X sau Y. Si uite cum politia s-a perindat pe la usa mea , eu o femeie care a dat nastere, care are hormoni, care alapteaza, care nu doarme noapte , pt ca am deschis usa unei femei fara contiinta si coloana vertebrala, care a vrut doar sa se foloseasca demine.

Morala: aveti grija cu cine va imprieteniti si pe cine primiti in casa. 

PS: nu mai spun ca atunci cand m-am intors din concediu toata casa era plina de par, lavoarul de la baie, chiuveta din bucatarie, cada - eu nu am avut unde sa imi spal copilul. Nu imi pot imagina ce a facut mai exact , insa a tb sa igienizez totul  ca sa imi spal bebelusul. 

The END! 

Si totul atarna de un fir de ata!

S-au intamplat zilele astea niste lucruri care mi-au dat de gandit mult....

De mult cred ca perceptia sociala, religioasa, culturala pe care o am avem toti asupra mortii este una negativa. Moartea nu este nici ceva bun si nici ceva rau, asa cum nici nasterea nu este neaparat ceva bun... este vorba de procesul vietii care asta presupune:ne neastem, crestem (de fapt de cand ne nastem imbatranim, dar hai sa ii spunem crestem), ajunge la maturitate si dupa ne ducem la loc cu verdeata ... adica murim.

Am fost la un curs care zicea ca totul e neutru, si moarte e neutra, cand se ofileste o floare si moare nu e asa o mare tragedie.. nu ? Adica ati plans dupa buchetul de flori pe care l-ati aruncat la gunoi cand s-a vestejit.

Sunt oameni care vor sa fie mereu tineri  ... nu ai cum!... Pot sa arate mai bine decat media lor de varsta, pot sa fie mai tonifiati.

S-a ineventat chestia cu vartsta bilogica .. ca ai fii mai tanar. Omul a fost „proiectat” sa traiasca 150 de ani, cel putin asa zic unii cercetatori .. ok din diferite motive se ajunge la o media a mortalitatii sub 100 de ani, crede cineva ca daca acum are varsta reala de 50 de ani si varsta bilogica de 24 o sa traieasca in 50 de ani ... adica pe bune, asta arata ca esti doar in forma de  „coznac” nu iti garanteaza nimeni ca o sa fii nemuirtor.

Dupa unele culturi, a trece in nefiinta, inseama sa evoluezi, sa treci intr-o alta viata pentru a mai invata ceva si apoi sa te reunesti cu universul sau fiinta primordiala.

Revenind .. sunt sigura ca toti aveti persoane dragi care au disparut dintre noi, amintiti-va de utlimul lor moment pe acest pamant, stiu ca doare, dar totusi  ... ati putut sa faceti pentru ei ceva, sa ii smulgeti din ghearele „EI”? In momentul ala nu v-ati simtiti mici si neputinciosi , cu toata tehnologia din lume, cu toti medicii de pe pamanat, cu spitalele cele mei cele.

Iar in cele din urma de ce ati plans? Pt cel decedat ... dati-mi voie sa nu ma cred. Hai sa va spun de ce pangem cu totii, din egoism, pt ca persoana draga nu mai e lanaga noi, pentru NOI nu o mai putem vedea si interactiona cu ea asa cum a fost obisnuiti. Pentru ca trebuie sa invatam sa ne descurcam singuri cu singuratatea, cu durerea, cu abandonul asta pe care nu il acceptam pt ca nu l-am decis noi si ca aceste eveniment este ceva care ne depaseste si nu am fost invatati cum sa il gestionam. Da pentru ca societatea nu ne invata cum sa acceptam acest lucru.

Deci totul atarana de un fir de ata. Trebuie sa fim constienti de asta! Nu avem nimic garanatat pe lumea asta, doar clipa prezenta.

Dupa unele culturi a trece in nefiinta inseama sa evoluezi, sa treci intr-o alta viata pentru a mai invata ceva si apoi sa te reunesti cu universul sau fiinta primordiala. Deci ce e rau in asta?

Hai sa o spun atlfel, nimeni nu stie ce e dupa... deci proactic ne este frica de necunoscut. Luand-o din aprope in aprope – necunoscutul este alatuir de noi in fiecare clipa, traim cu el, respiram prin el si uneori ne si plezneste de nu ne mai ridicam de acolo decat catre luminita de la capatul tunelului. Deci avem Neucoscutul mereu alaturi, adica faptul ca tu iti programezi sa te trezesti dimineata sa te duci la serviciu este o iluzie ca lucurile alea o sa se intample ... faptul ca se intanmpa in 99,999% din cazuri, nu e o granatie ca ai controlul asupra vietii tale si a asupra viitorului. (cred ca am fost prea profunda .. dar intelegeti voi ca sunteti baieti destepti. )

Bunica zicea stiu cand plec de acasa, dar nu stiu daca ma mai intorc ....

Toti ne gandim: mie nu  mi se poate intampla si ajungem in momentul fatidic cand se intampla, ce faci ? Nimic iti accepti soarta. Fie ca ai 15 ani, 20  sau 100. Se intampla tuturor la momentul potrivit. Nu inseamana ca mergi sa te arunci in cap sau ca nu ai grija de tine, inseamana ca  iti accepti soara si lucrurile pe care nu poti sa le schimbi.  

Unde vreau sa ajung :

•    Cutuma sociala ca moartea e rea, asta e o perceptie neproductiva ca nu zic ca e una proasta. Moartea e netura.
•  Traieste ce iti este dat sa traiesti fara frica  (frica si iubirea sunt doua sentimetne primordiale din care decurg celelatle sentimete, cu iubirea te nasti, frica o dobandesti)
• Bucura-te de fiecare moment – oricat de cliseu ar suna e adeavrat!
•  Asuma-ti ca intr-o zi o sa se termine si lasta celor din jur in fiecare clipa momente deoseibite.

Marea -- zeita mea !

Prima mea intalnire cu marea a fost la venerabila varsta de 10 luni, cand pe nisipul usor umed si cald am facut primii mei pasi. Poate si de aici este o coexiune aparte cu „EA”,ii spun asa pt ca in ceea ce ma priveste este o entitate, o zana buna, un spirit pasnic care imi ofera ceva special ce nu poate sa fie descris in cuvinte. 

                Poate o sa va surpinda marturisirea mea, insa la mare nu am trait nici o idila, nici o aventura, nici o iuzie de acest tip. Au existat momente frumoase cum ar fi: diverse jocuri, pescuitul pe digul de la Navodari, prietenii adevarate care mai dureaza si azi, am descoperit cat de mult imi place sa fac radio (stiti voi asta din posturi mai vechi), am aflat ce mult imi place poezia, cat de mult ma pot admira oamenii pentru calitatile mele; pe de alta parte am simtit singuratate, boala, mahnire, dezulizie, insa acolo langa ea ... erau lucuri diferite. Datorita acestor intamplati am invatat sa cresc, nu m-au atins negativ, ci au adus un plus valoare vietii. 

                Pe malul marii, mi-am lasat una dintre podoabele cele mai de pret ale unei fete si anume parul (de pe cap :P).

                Chiar e o intamplare hazlie: pentru ca eram un copil nazdravan si ma jucam cat era ziua de lunga in apa, evident ca aveam parul tot timpul ud. Uite asa in plina vara eu raceam intr-o mare veselie si mama ce s-a gandit ea? A zis sa ma tunda, PERIUTA!!! cum eu eram reticenta la aceasta idee, m-a pacalit... pardon  mama nu m-a pacalit niciodata.... mama in general ma duce cu zaharelul intr-un mod foooarte abil (multumesc mama ca existi si esti asa de dragalasa) si a reusit sa ma tunda periuta pe malul marii, dupa zulufii mei carlionatati i-a ingropat in nisip. Uite asa o parte din mine a ramas cu ea, cu marea.

Evident ca toti colegii mei au fost foarte surpinsi de schimbare, mai ales baietii, pentru ca eu cu ei jucam fotbal, ma cataram in copacii, pescuiam si  facem mult lucruri pe care fetele nu le faceau. Acum nu numai ca ma jucam cot la cot cu ei, dar aratam ca un baiat.

Ca sa radem pana la capat, cand am revenit la scoala surpinderea a fost si mai mare ... eram de rasul clasei.. dar am trecut peste.

                Ca o zana buna, atingerea ei mereu m-a alinat, sorele care iesea din ea sau pleca la asfintit avea darul de a ma mangaia, de a-mi da curaj, de a-mi da forta sa ma odihnesc si sa astept urmatoarea zi impreuna cu un somn odihnitor.

                Asa cum se intampla in viata credem ca avem mult lucruri garantate, asa mi s-a parut ca e si cu plecatul meu la mare in fiecare an ... si nu as fii realizat cat  de mult iubesc marea daca anul trecut nu as fi lipsit la intarnirea cu EA.

Cu doi ani inainte am luptat cu toate fortele posibile impotriva „destinului „  si am reusit sa o vad in septembire, cand era destul de frig. M-am lupta cu vantul, cu frigul, cu tot , ca sa ajung sa o imbratisez macar pentru 2 zile si am reusit!

Cu un an in urma in naivitatea mea m-am gandit ca daca vizitez alte locuri, dar  aleg un hotel cu pisicina  o sa fie acelas lucrur... si uite asa, am facut acest compromis, incercand  sa o inlocuiasca pe ea, pe zana mea. Si asa ... am descoperit ca nimeni si nimic nu poate sa imi redea echilibrul asa cum o face ea, nimeni si nimic nu ma ajuta sa ma hranesc cu pace cum o face ea, nimeni si nimic nu ma ajuta sa-mi gasesc somnul asa cum o face ea.

                In viziunea mea, Marea este idelul sau reprezentarea cea mai buna a esentei feminine,calma  in zilele cu soare, avand o forta nebanuita atunci cand e furtuna, linisitia si misterioasa ca o cadana, reuseste sa te infioare si iti reda pacea ca o mama buna.

Acum, avand un background al realtiei mele cu marea puteti sa lecturati randurile de mai jos. 

Ingerul negru - spoken word poetry

Lumber Sexual

Daca pana acum ceva timp in randul barbatilor circula o moda de a fi metrosexual sexual, iata ca moda se schimba si apare un nou termen  Lumber Sexual. Dupa cum bine stiti este vorba de barbatii care poarta barba.

Pana aici nimic neobisnuit – vorba aceea gusturile nu se discuta  - unor femei le plac babratii cu barba, din ce am vazut  tot mai multor femei le plac „barbosii” (oare chiar le plac sau urmeaza „turma”, adica trendul doream sa zic) altora nu.

Dupa cum puteti sa vedeti in jurul vostru este o moda gresit inteleasa, daca iti lasi barba sa creasca nu inseamana ca ai uitat de aparatul de ras si de cel de tuns. Barba si / sau mustata sunt mult mai greu de intretinu, decat daca te  barbieresti integral, trebuie pieptanata si mai ales CURATA. Am auzit barbati care spun despre mustata ca dupa ce iei masa „mai manaci jumatate de ora din mustata” iar daca nu o cureti miroase a mancare toata ziua. - eu zic ca asta e cel mai atragator lucru - barbat cu miros de tocanita la pachet!! 

Dar sa vedem 3 avantaje ale barbtii oferite de ziarul Gandul: sursa : 

http://www.gandul.info/magazin/trei-motive-pentru-care-este-sanatos-pentru-barbati-sa-poarte-barba-10578169

1.“Protejează împotriva razelor ultraviolete.”  – adevarul e ca nu s-au inventat creme de protective pentru soare,iar vara cand e clad barbatii trebuie sa mearga cu "blanoaca" pe fata ca omul cavernelor.

2.“ Previne atacurile de astm. “ – daca spun ei sa ii credem pe cuvant, cat la suta dintre barbati au astm? Tot praful care se strange in mustata nu este inhalat mai apoi?? 

3.“Are rol anti-aging” – hai sa reformulam in limba romana, impotriva imbatranirii- toti barbatii care poarta barba par mult mai batrani, cine  o sa te vada cum ai fata daca poti barba?? Mai mult sunt multi care spun ca poarta barbat pentru ca fara arata ca niste copilasi. Actori percum Leonardo Dicaprio poarta barba pentru a parea mai inaintati in varsta.

Site-ul http://www.stilmasculin.ro/ spune ca "multe dintre noi, femeile, suntem atrase de bărboși.Ești curios de ce? Simplu! Aduce o notă mare de masculinitate, mister, virilitate și maturitate. Exact ce ne place nouă. Ai ceva ce noi nu ne permitem să avem nici măcar pentru o secundă.”  - Un babrat este masculin si viril pentru ca aceste calitati nasc din interior, din atitudinea lui din felul lui de a fi, nu pentru ca uita sa foloseasca lama de ras.

Un barbat este atragator daca:

-          Este stapan pe sine, atent, proector, iubitor

-          Te poti baza pe el atunci cand iti este mai greu etc.

Ca infatisare un babat este atragator fara lanturi, inele, brizbirzuri, BARBIERIT, nedepliat pe picioare si pe piet, pentru ca DA! un semn al virilitatii este parul de pe piept, fara frizuri gen (zbengi) – adica tuns scrut sau ras pe lateral si cu  ciuf cat mai mare in varfu capului, tuns scurt cred ca e cea mai buna variatna.

De la aceasta regula fara barba, trebuie sa faca exceptie atristii, pana la urma multi dintre pictori au abordat o infatisare unsor nonsalata cu plete si barba lunga.

50 de umbre jenante ale lui Gray !!

Iata ca a inceput isteria acestei perioade cu „Cele 50 de umbre ale domnului Gray” – in naivitatea mea,  de om care citeste carti serioase, am crezut prima data ca are legatura cu Dorian Gray.  Pana la urma, in ultima perioada s-au reeditat, repus in scenta, refacut anumite filme,  reinventat ... re re... si iarasi re re o gramada de povesti clasice.

 Inca o data va trebui sa ii atrag atentia mamei, care mi-a dat o educatie prea buna pentru zilele noastre, ca ar fi trebuit sa fie mai temperata in acest sens, sa ma duca mai rarut la teatru si sa imi „slabeasca” acest apetiti pentru lectura si aici ma refer la literatura nu „imitatii” – Glumesc!!!  

Adica, in ziua de astazi, ce are doua coperte nu inseamana ca „ascunde” intre acestea si o carte, cred ca merge pe acceasi regula si ideea ca, cine are picioare nu ascunde intre ele „pudoare”.  –„ ah cat de  vulgara am putut sa fiu, dar dat fiind subiectul o sa va dati seama ca sunt chiar foarte civilizata „

Cu toata „nebunia” asta realizata de lansarea filmului cu acelas nume „Cele 50 de umbre ale domnului Gray” am vrtu sa stiu si eu despre ce e vb , pana la urma intre oameni traiesti si nu poti sa fii paralel cu drumul.

Am indraznit sa intreb o cunostiinta, care stiam ca isi cumpara aprope lunar carti , poate are cartea. Persoana mi-a ras in nas si mi-a zis ca „nu citeste asa ceva „, iar cei aflati in jurul nostru s-au facut ca nu aud despre ce vorbeam. Mi s-a parut penibil momentul, evident, ce asa mare chestie – o carte !! – asa imi spuneam eu in inocenta mea – ca sa nu spun ca am fost fraiera.

Cum baietii de la Radio Zu fac un concurs la care ofera bilete pentru acest film, iar fetele care primesc aceste bilete sunt super incantate si nu vor sa meaga cu prietenul la film... (asa ceva !!) cum am vazut ca e o isterie totala am zis sa caut cartea pe net si am gasit-o!Nu am reusit sa trec peste primul capitol, atat de prost este scrisa. – Va recomand Cronicile Wordstone sunt scrise pentru copii de 9 ani, insa sunt niste carti scrie bine, au  de toate -  tensiune, investigatie, o poveste de iubire... deci o carte ca o carte.S-a facut si un film dupa aceste carti – Al 7-lea fiu.

Intre timp am inteles despre ce e vb in carte, ma rog  - CARTE - sa ii spunem asa intr-un mod civilizat.

Mentionez ca am decis sa o ascult ca audiobook-ul,  ca sa va pot da o parere pertinenta despre aceasta.

Dupa capitoul 3 m-am plictisit si m-a luat somnul, adica pe bune?!?! Cat de tare poti sa te fastacesti in fata unui tip. Asta a fost aspectul care m-a enervat cel mai tare.

Femeile au acea putere emotionala, mult mai mare decat barbatii, de aceea ii fac sa se fastaceasca si sa ramana de cele mai multe ori muti in fata lor sau sa se poarte rece si distanti fata de femei. Plus ca fetiscana asta, Ana, cat de naiva poate sa fie !!  Este revoltator cat de fraietuza este prezentata in carte si cica mai termina si o facultate, adica o facultate de cele mai multe ori nu te pregateste emotional pentru ceea ce urmeaza in viata, insa in timpul ei dai pentru tot felul de oameni care de care mai aroganti, care te intimideaza, care sunt violenti si asa mai departe, deci inveti ceva si nu te mai impresioneaza chiar orice persoana.

Povestea porneste de la o idee neverosimila – probabil idealul oricarie casnice ajunse la 40 de ani cu 3 ramduri de burti si mustanta, care nu a mai intrat intr-un coafor dinainte sa dea nastere celor 3 copii pe care ii are in prezent – adica el aratos, tanar si bogat „se intereseaza „ atentie INTERESEAZA , pentru ca doamnelor si domnilor NU se INDRGOSTESTE – sau poate o face pana la sfarsitul cartii,  insa nu am avut nervi sa ascult 9 ore toata cartea. In fine ideea principala este ca el super super super si ea naiva si inocenta accepta ca el sa i se faca „lucruri „ – sa o lege alea alea alea si ii mai face si un contract  - ce e asta prostitutie legala !!! Iar asta este un best seller ?!?!?!?!

Miliardarii din Romania unde se duc ei, bogati sau tineri, cand doresc o partida de amor? La Fotomodele? Deci acesta este clar insa un argument care justifica faptul ca filmul si povestea in sine nu are fundament. Presupun ca multa lume a auzit de dosarul ”prostituție în showbiz”!

Vreau sa pornim de la ideea ca despre „ hatza hatza dupa soba” nu ar trebui sa se vorbeasca, nu ar trebui sa se scrie, exista filme de profil pentru toate gusuturile, cred ca e suficient,  el trebuie  facut, fiecare cum vrea, pe unde e legal sa se faca (nu in locuri publice)  si sa ramana acolo. In principiu cine vorbeste sau citeste despre asa ceva nu face, ceea ce este pacat, insa cred ca e o situatie care se poate remedia.

Doamnele – pentru ca ele sunt publicul tinta si am inteles ca persoanele care au citit aceasta „chestie” sunt femei  in jurul vastei de 40 de ani – mergeti la sala, slabiti, schimbati-va dieta, schimbati-va stilul de viata.   Stiu ca e greu, insa nu imposibil!! Puteti sa reintineriti si sa va purtati cu eleganta varsta, puteti sa va fascinati sotul cu fanteziile pe care le aveti, cred ca multi  partneri ar fi incantati de asa ceva, deci de ce sa mergeti la un film semi – prono, cand puteti sa traiti experintele pe care vi le doriti, partea buna e ca nimeni nu stie, ele raman intre 4 pereti, la cinema o sa va vada toata lumea si cred ca e jenant.

Oricum aceasta carte – film pare a fi varianta americana a cartii „ ....  –o Ramona” de Andrei Ciobanu, varianta in engleza fiind mult mai bine scrisa, iar cea in roamana mult mai lispita de detalii picante. Oricum amandoua au ajuns sa fie publicate „din cauza „ – da! pt ca este un lucru rau dupa parerea mea, numarului mare de cititori on line.

Revenind la film, actorii mi se par foarte prost alesi, baietelul acela care il joaca pe Gary nu are pic de carisma in general si cu atat mai putin de sex simbol, dar nu conteaza nu... pana la urma stima de sine a „casnicelor” este pastrata pentru ca nu se uita la un film pentru adulti, insa nici nu ajung sa isi rezolve frustrarile.

Alegerea lui Jamie Dornan cred ca a fost cea mai neinspirata, mie mi se pare un baietel speriat care vrea sa fie stapan pe situatie, cred ca orice femeie cu putina stima de sine nu ar merge nici pana la coltul blocului cu acest copilas.

In incheiere ce sa va zic?? Vizionare placuta? NU! Eh o las si eu in coada de peste .. ca oricum sunt dezamagita de literatura acutala si de poneiul cu svastica pe coada. (ma refer la piesa de arta)

Ce am fost si ce am ajuns - Carmina tenera !!

Batranetea ne ramoleste pe toti, vorba aia “e o boala care se ia “, insa si batranetea trebuie traita cu demnitate, asa cum facea bunica, fara sa isi doreasca sa para mai tanara sau mai cu vana decat era in realitate.

Atunci cand incerci sa fii mereu ce ai fost sau sa te intorci mereu la ce a fost o data, nu faci decat sa dai in ridicol.

Ceea ce am sa spun acum o sa nemultumeasca pe multi dintre fostii/actualii membrii corului „Carmina Tenera”, insa adevarul e adevar si trebuie sa il acceptam. E frumos sa pastram aparentele, insa si mai frumos este sa spunem lucruilor pe lume, sa fim sinceri si sa stim „cate parale facem” fiecare.

Asa de dragul vremurilor apuse am vrut si eu sa asculta „Taraselul” de Nicolae Lungu asa cum il stiam eu din copilarie.

Imi amintesc cum pianul zvacnea ritm dupa ritm, masura dupa masura. Doamana profersor care ne acompania stia  sa imprime atmosfera necesara acestui joc romanesc, stia sa fie in ton cu noi si cu dirijorul. Nu canta Joia si noi miercurea, asa cum am vazut in cele doua video-uri pe care vi le prezint mai jos. Intr-un cuvant era vana, era stare de enerzare maxima, pasiune, muzica!

In toata lumea unde am fost la diferite cuncursuri si festivaluri toata audienta a fost electrizata de aceasta piesa autentic romaneasca, care pune in evidenta spiritul romanesc, pur, vanos, luptator. Pana si chinezii ne-au cerut partitura de la aceast melodie.

M-am uitat si eu pe youtobe – ca acum orice lalaiala sinistra facem zbang!!! o punem pe internet sa ne vada lumea si sa ne aprecieze, si gasesc doua postari din spectacole diferite. Pentru prima am zis ca e  o greseala si poate a fost o zi mai proasta (desi era cantata cu orchestra si tot tacamul), iar la al doilea video m-a luat durerea de cap: e cumva corul babelor la biserica? Fetele stau pe scaun in concert??? Cum asa ceva? Pe vremea mea in timpul spectacolelor imi amorteau picioarele stand dreapta si in PICIOARE, insa totul este pentru arta si merita. – altele erau standardele .  

Daca as fi fost doar atat mai era cum mai era, insa fetele canta la fel de lesinat cum stau si pe scaun in pragul letargiei, iar pianul este joia, vocea intai miercurea, a doua vinerea,iar ultima voce a plecat in weekend.

Maestre Popescu daca va „cheama pamantul” si nu mai aveti oamenii profesionisiti dinainte care lucreaza si canta la pian asa cum trebuie, lasati domne locul altuia mai tanar. Este JENANT ceea ce faceti dumneavoastra acolo. Fiecare canta in legea lui, care de care mai miorlait, iar baiatul de la pian e saracul depasit de situatie,  nu zic mititelul e si el tanar mai are multe de invatat, trebuie calauzit, dar dumneavoastra dupa atatia ani de experienta, nu il faceti si pe el de ras. Cunoastem, dumneavoastra erati invata sa fiti acoperit de colega pe care nu o mai aveti la pian, insa timpurile astea sunt duse de mult, se vede ca fara dumneaei nu faceti fata, asa ca scutiti-va singur de o rusine, incuiati-va in casa si nu mai riscati sa faceti asa numire acte de cultura care nu au legatura cu aceasta. 40 de ani de activitate nu inseamna ca trebuie sa oferiti un spectacol ca la azil, desi cred ca acesta este un loc potrivit pentru conditia dumnavoastra actuala.

Sincer mie chiar imi pare rau, doream sa ascut un tarasel cantat asa cum o facem eu si colegele mele, „generatia de aur” cum suntem numite. Doream sa vad pianul cum „se zdrobeste” cu vana si pasiunea tipic roamneasca si cand al o adica ... asist la sluja de „ingropaciune” a ceea ce a fost Taraselul si Carmina Tenera- chiar ca fetele sunt fragede , asa de fragete ca se frang pe scaune nefiind capabile sa stea drepte.  Sacii de cartofi stau mai tepeni!

Daca tot suntem la capitolul „ce am avut si ce am pierdut” as vrea sa adaug ca eu am plecat de la cor pentru ca  incepuse o raca intre fete, pe care maestrul nu doar ca nu o aplana, dar o intretinea si uneori starnea. Oricat imi pare rau sa spun asta, apetitul totalmente crescut  pentru orice parte masculina (dus pana aprope de nifomanie) pe mine m-a scarbit – a nu se intelege ca sunt vro calugarita, insa asa cum am spus si in alte posturi pe acest blog femeia trebuie sa aiba prestanta, iar atunci cand o femeie incepe sa aiba comportament de  centurista in calduri e clar ca locul meu nu e printre acestea. Repet problema este ca aceste exteriorizari de jungla nu erau nici infrante si nici temperate de maestru si erau provocate si incorect penalizate.

Acestea fiind spuse mai jos va dau linkurile cu postarile de pe youtobe ca sa se vada ca nu vorbesc prostii:

https://www.youtube.com/watch?v=qx_CSNmbDVE

https://www.youtube.com/watch?v=kgBRZtTmmQ0

Demnitatea este o calitate mult prea greu de avut daca esenta este „viermanoasa” si pana la urma viermisorii ies la suprafata.

PS: acesta este un panflet si va rog sa il tratati ca atare :P  

Parintii

Tocmai am vazut filmul “The Judge” si as dori sa pornesc de la acesta si de la filmul de animatie „Brave” pentru a face o paralelea pentru relatia parinte – copii.

Ce te faci atunci cand cresti, esti adult si vrei sa ai grija de parintii tai care sunt incredibil de incapatanati si vor sa faca doar ce stiu ei ca e bine. Ei bine nu faci nimc, te certi un pic cu ei si ii lasi in „banii lor” pentru ca oricum o sa faca tot ce vor ei.

Diferenta de varsta si ideile diferite dintre generatii reprezinta una dintre „ pietrele de temelie” care duc la conflict.

Simtul datoriei  -- a avea grija de parinti la batrnete este unul care ii guverneaza pe multi dintre adultii – copii, iar aceasta sarcina devine dificila/ imposibila pentru ca „dragalasii de ei” nu isi doresc sa fie ingrijiti sau sa se simta neputinciosi.

Vorbeam cu un psiholog depsre aceasta problema si imi spunea ca datoria noastra este fata de  proprii nostrii copii si asa ne onoram si parintii. Nu sunt 100% de acord cu aceasta  idee, ce as putea spune e ca trebuie sa faci lucurile cat mai bine in asa fel incat sa nu iti reprosezi tu tie insuti ca nu ai facut ce trebuie.

Parintii sunt si ei adulti si o sa site mereu sa isi ia propriile decizii si cred ca niciodata nu o sa isi doreasca fie protejati de copii,” oricat de adulti ar ajunge ei”.

Deci nervi de otel, fiti acolo langa ei cand este nevoie de voi si sa ii avem langa noi cat mai mult timp!

PS: eu te plac si fara dinti si cu parul alb, si in pijama si elengant draga parinte ! 

Charlie Hebdo

Stéphane Charbonnier -  "prefera sa moară drept decât să moară în ghenunchi".

Ieri a avut loc la Paris una dintre cele mai cumplite crime – atentate teroriste din ultima perioada. Este vorba de atentatul din redacţia Charlie Hebdo.

Asa cum relateaza mai multe situri de stiri si televiziuni, Franta a pierdut patru dintre cei mai buni caricaturisiti. Eu as spune ca lumea a ramas mai saraca fara acesti oameni creative care ne infrumuseteaza sufletele prin arta.

Am privilegiul sa „ma invart” printre artisti care fac arta contemporana de calitate, care sunt extrem de talentati, care aduc inovatie si plus valoare acestei lumi atat de stapanita de ban si de cresterea economica, incat nu pot sa nu fiu afectata de acet incident si sa nu sufar pentru pierderea adusa lumii, nu numai Frantei.

Arta de orice fel nu are legatura cu etnia cu religia sau culoarea pielii, arta este multivalenta si este mentia sa ne imbogateasca pe toti.

Toata lumea  sustine ca e libertate de exprimare a presei eu as pune ca e vorba de libertatea artistica de a expune ideea prin desen, in acest caz. Totusi nu pot sa nu fiu obiectiva, constiinta umana nu este suficient de dezvoltat si evoluata  incat sa nu ia personal glume la adresa religiei.

Pamfleul si caricatura cred ca uneori intrec un pic linia  fina dintre satira si ajunge sa fie o actiune virulenta care poate sa fie perceput ca o injurie la adresa anumitor mase de persoane.

Totusi nimica, dar ABSOLUT NIMIC nu justicia moarea a 12 oameni oricare ar fi actiunile lor.

Terorismul trenuie exterminat si nu cred ca nici o relitie a pamantului nu ar indemna la asemenea atrocitatati.

In conduita educata exista o regula  si anume atunci cand ai o discutie cu cineva „smal talk” e bine de evitat 3 subiecte: politica, bani si RELIGIA. Tocmai pentru ca acestea sunt niste subiecte delicate care ii pot afecta pe ceilalti.

In concluzie, ceea ce sa intamplat este o tragedie, nimeni nu trebuie sa puna pumnul in gura nimanui, iar pentru un artist neputinta de a se exprima liber este una dintre cele mai grele poveri. Artistii au plecat la ceruri pentru a le desena aripile ingerilor.

Aikido - Notite

Aikido este un organism viu care creste, se dezvolata si este “contagios” pentru toti cei care isi  doresc sa creasca si sa se dezvolte personal.

Este o metoda de a te imbogati spiritual, de a deveni tolerant si plin de compasiune fata de atacator, insa fara a renunta la dragostea fata de tine. Te aperi, insa nu faci rau sau incerci sa produci cat mai putine rani cu putinta persoanei care doreste sa te atace.

Prin antrenament se percepe si se transmite toata filosofia acestei arte martiale, practic e ca in viata daca cineva vine sa iti faca rau eviti si il lasi sa osi continue drumul – Omote. In viata pana la urma nu trebuie sa te opui, trebuie sa mergi cu valul (the flow).

Cand eram mica si mi se intampla ceva rau bunica imi spunea „ mai da-le si tu la spate” si mergi mai departe, acum fac un tenkan  (ura) si merg mai departe – dupa ce „arunc” suprarile.

Societatea actuala pe mine m-a invatat sa fiu competitiva, insa nu in comparatie cu mine insami ci fata de cei din jur. De exemplu eram competitia cu o persoana care mergea in fata mea si o depaseam ca sa ajung mai repede la scoala, eram competitita  fata de colega de banca ca sa fiu prima din clasa, eram competitica  fata de prietenii care studiau pianul, ca sa  castig premii la concursurile de profil, iar apoi m-am apucat de aikido, unde am inteles ca tb sa fiu competitita cu mine insami si sa nu mai privesc „peste  gard”. Acum primesc doar peste umar ca sa ma asigur ca nu e cineva acolo care vrea sa imi de-a una in cap :P.

Un lucuru pe care ar trebui sa il exersam din scoala este cum sa avem o conexiune foarte stransa intre corp si minte si cum sa le coordonezi pe amandoua.

Cea mai frecventa intrebare care imi este adresata este daca am batut pe cineva pe strada. Aikido nu este despre bataie,iar ceea ce se intampla pe strada nu are nici o legatura cu sporturile din sala si cu antrenamenteul de pe tatami. Ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca am evitat cateva situatii care puteau sa fie fatale.

In final va sfatuiesc pe toti sa  practicati orice sport, daca e aikido cu atat mai bine, insa este deosebit de important sa facem miscare si sa ne eliberam de stres. 

Arte Martiale sau Bataie?

Echart Tolle este unul dintre marii ganditori contemporani care promoveaza renuntarea la ego (orgoliu). Unii ar spune ca sunt prosti americane, ca ei sunt cu promovarea gandirii pozitive si alte prosti de genul asta. Poate au dreptate, poate nu....

Sa luam urmatorul caz, cand doi oameni manati numai de ambitie si de ORGOLIU arunca cu noroi in arte cu o traditie de mii de ani in spate si cu mii de adepti care isi doresc sa isi gaseasca sau isi perfectioneaza echilibrul mintal, corporal si spiritual, ce ar trebui sa facem?

Ma refer la faimoasa confruntare intre motociclist si  Mircea Badea  care a avut loc vineri   (07nov14).

Pai sa o luam pe rand relizatorul TV a fost prins intr-un moment in care era super nevors i s-a propus confruntarea si din ORGOLIU nu a mai dat inapoi, desi senzatia mea este ca si-ar fi dorit sa renunte, insa nu avea „ pe unde sa scoata camasa”. Ca el e violent, ca spune,ca ameninta si asa mai departe e strict treaba lui, pana la urma nu o sa poata nimeni „ sa intrepte toti cocosatii din tara” si nici sa ii schimbe comportamentul lui Badea.

 Asa cum a spus si Mugur  Ciuvica el a creat un precedent in care orice golan poate sa vina si sa ii provoace pe realizatorii TV/ prezentatori la lupta in orice forma ar fi ea.

Este scuzabil si de inteles ca domul Badea era in acel  moment foarte nervos si motocicistii au profitat de aceasta „slabiciune”, insa atunci cand te bati cu pumnul in piept ca esti mare si tare, nu iti permiti sa te pierzi cu firea, nu iti permti sa faci astfel de gafe. Logic ca daca le faci nu poti sa retractezi ,deci in acest caz nu stiu ce a fost mai penibil sa te mergi la un meci in care „aluneci” incetisor de pe tatami ca sa nu inscasezi sau sa anulezi meciul. Adica daca ti-ai asumat fa-o pana la capat.

Ceea ce e absolut revoltator, ingrijorator si mai ales ceea ce ne afecteaza pe toti cei care practicam arte martiale este comportamentul acestui baiat – (cica campion national), care aduce o umbra neagra asupra artelor martiale si a celor care le practica.

Intr-o lume guvernata de stres, axietate si nu in ultimul rand de depresie orice arta martiala practicata in detaliu atat din punct de vedere filosofic si nu in ultimul rand prin antrenament reprezinta o modalitate de a ne mentine echilibrati fizic si mental.

Este lamentabil ca un baiat care are si rezultate deosebite in sport vine si „arunca manusa unui om neexperimentat in arte martiale si in lupta de contact”. Pana la urma ce mesaj trimite el celor care nu cunosc kempo? Ca totul e bataie, ca totul e „smardoiala” si ca sub umbrela unei competitii ne reglam conturile cu oamenii pe care nu ii suportam sau care ne-a deranjat. Acest lucru face ca intrega actiune sa fie si mai josnica. Adica daca esti barbat si vrei sa ii spargi nasul „aluia” ca te-a deranjat sau ce vrei tu, ai suficient curaj  si   gaseste-l pe strada si arat-i ca esti tare,  dar asuma-ti toate consecintele atat juridice cat si posibilitate ca poti sa iti iei bataie, nu te ascunde sub umbrela uni sport onorabil cu traditie pe care te mai lauzi ca il si iubesti. 

In loc sa promovam un psihic puternic, demn de un sportiv de performata el se bate cu oricine.  

Vreau sa semnalez si comportamentul total lipsit de fair play al acestui baiat care, dupa ce omponentul fugea de pe tatami eu atunci fuge dupa el ca sa ii stoceasca figura.

Oameni buni artele martiale fie ca sunt cele de competitie sau nu, nu inseamana sa bati pe nimeni, inseamana practica indelungata, dedicatie si mai presus de toate un psihic echilibrat.

Un lucuru pe care putin il stiu este ca sunt psihilogi si psihiatri care indica ca mod de tratament aikido pentru copii cu probleme emotionale cum e ADHD.

Primul lucru pe care il inveti intr-o sala de antrenament este ca violenta naste vioneta, ca primordial este sa eviti orice tip de conflict si ca daca in sala de antrenament unde nimeni nu vrea sa iti faca rau se poat naste accidente si sa fii ranit, oare ce se poate intampla atunci cand cineva isi doreste cu adevarat sa te loveasca si sa iti faca rau.

Eu indemn pe toata lumea sa faca sport, orice tip, miscare este foarte bune. Nu trebuie sa practicati neaparat arte martiale sau aikido , desi imi doresc din tot sufeltul ca oamenii sa vina la aikido si mai ales la noi la dojo, insa in ultima perioada se tot face reclama unor sporturi total nocive, unor zbenguieli care nu fac decat sa deterioreze ligamentele si coloana, iar acest incident nu face decat sa ii indeparteze pe oameni de arte martiale. Cel putin aikido se poate practica la orice varsta si in ciuda anumitor probleme de sanatate. 

Practicati orice tip de miscare din convingere si pentru ca va place, nu pentru ca este un trend sau pentru ca multe din cunostiintele dumneavoastra in face.

Va indemn sa uitati derapajele emotionale ale unor oameni care ar trebuie sa constiuie un motiv de madrie prin rezultatele exceptionale pe care le au intr-un anumit domeniu.

Atitudinea Simonei Halep, desi ea practica tenis, a fost una martiala din punctul meu de veder. Ea a mers la turneul campioanelor si a dat tot ce era mai bun pe teren, fara sa faca calcule sau strategii, care nu tin de aria sportiva.

In final imi permit sa citez pe Sensei Florentin Marinescu, preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţial:

"E o mizerie. Au adus golănia în sala de sport! Cum a putut avea loc aşa ceva? Aceste dispute nu fac altceva decît să murdărească artele marţiale. Pui să se bată un om de pe stradă cu un profesionist, iar o federaţie se implică şi asigură logistica pentru o astfel de şuşanea. ederaţia de Kempo a urmărit însă să-şi facă publicitate. Domnul preşedinte Amatto Zaharia şi-a trimis şi nevasta să arbitreze! Adică persiflarea e totală, nu se mai găsea un bărbat. I-a dat valoare luptei punîndu-şi soţia arbitru. Ei, pe lîngă faptul că nu au încercat să-l facă să renunţe pe Badea, l-au mai şi aţîţat"

In concluzie: ma deanjeaza ca artele martiale care sunt  onorabil, care te ajuta si te dezvloti sunt  prezentate ca niste actiuni/ sporturi de golanie si de aratat care e mai tare.

O dorinta: dragi posturi TV nu mai prezentati tot felul de tzopaieli ca fiind niste sporturi ca nu e asa si indemnati lumea sa vina sa practice aikido. 

Din Invataturile lui Albert Einstein!

"Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.”

"Un om destept rezolva problema, un om si mai destept o evita."

 "Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a crede ca nimic nu este un miracol; al doilea, ca si cand totul este un miracol. "

"Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi."

"Logica te va duce din punctul A în punctul B. Imaginaţia te va duce oriunde..." 

"Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacă poţi să i-l explici bunicii."

"Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei o viata de a o dobandi."

"Dacă faptele nu se potrivesc cu teoria, schimbă faptele."

"Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el și nu în ceea ce este capabil să primescă."

"Încearcă nu să fii un succes, ci să fii o valoare."

"Orice prost poate ști. Scopul este să înțelegi."

"Este mai ușor de sfărâmat un atom decât o prejudecată falsa."

"Cel ce se ia dupa toata lumea nu va ajunge, de obicei, mai departe decat toata lumea. Cel ce inainteaza singur are mari sanse sa ajunga unde nimeni nu a mai fost vreodata"

"Lucrul cu adevărat valoros este intuiția."

"Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic."