Ce am fost si ce am ajuns - Carmina tenera !!

Batranetea ne ramoleste pe toti, vorba aia “e o boala care se ia “, insa si batranetea trebuie traita cu demnitate, asa cum facea bunica, fara sa isi doreasca sa para mai tanara sau mai cu vana decat era in realitate.

Atunci cand incerci sa fii mereu ce ai fost sau sa te intorci mereu la ce a fost o data, nu faci decat sa dai in ridicol.

Ceea ce am sa spun acum o sa nemultumeasca pe multi dintre fostii/actualii membrii corului „Carmina Tenera”, insa adevarul e adevar si trebuie sa il acceptam. E frumos sa pastram aparentele, insa si mai frumos este sa spunem lucruilor pe lume, sa fim sinceri si sa stim „cate parale facem” fiecare.

Asa de dragul vremurilor apuse am vrut si eu sa asculta „Taraselul” de Nicolae Lungu asa cum il stiam eu din copilarie.

Imi amintesc cum pianul zvacnea ritm dupa ritm, masura dupa masura. Doamana profersor care ne acompania stia  sa imprime atmosfera necesara acestui joc romanesc, stia sa fie in ton cu noi si cu dirijorul. Nu canta Joia si noi miercurea, asa cum am vazut in cele doua video-uri pe care vi le prezint mai jos. Intr-un cuvant era vana, era stare de enerzare maxima, pasiune, muzica!

In toata lumea unde am fost la diferite cuncursuri si festivaluri toata audienta a fost electrizata de aceasta piesa autentic romaneasca, care pune in evidenta spiritul romanesc, pur, vanos, luptator. Pana si chinezii ne-au cerut partitura de la aceast melodie.

M-am uitat si eu pe youtobe – ca acum orice lalaiala sinistra facem zbang!!! o punem pe internet sa ne vada lumea si sa ne aprecieze, si gasesc doua postari din spectacole diferite. Pentru prima am zis ca e  o greseala si poate a fost o zi mai proasta (desi era cantata cu orchestra si tot tacamul), iar la al doilea video m-a luat durerea de cap: e cumva corul babelor la biserica? Fetele stau pe scaun in concert??? Cum asa ceva? Pe vremea mea in timpul spectacolelor imi amorteau picioarele stand dreapta si in PICIOARE, insa totul este pentru arta si merita. – altele erau standardele .  

Daca as fi fost doar atat mai era cum mai era, insa fetele canta la fel de lesinat cum stau si pe scaun in pragul letargiei, iar pianul este joia, vocea intai miercurea, a doua vinerea,iar ultima voce a plecat in weekend.

Maestre Popescu daca va „cheama pamantul” si nu mai aveti oamenii profesionisiti dinainte care lucreaza si canta la pian asa cum trebuie, lasati domne locul altuia mai tanar. Este JENANT ceea ce faceti dumneavoastra acolo. Fiecare canta in legea lui, care de care mai miorlait, iar baiatul de la pian e saracul depasit de situatie,  nu zic mititelul e si el tanar mai are multe de invatat, trebuie calauzit, dar dumneavoastra dupa atatia ani de experienta, nu il faceti si pe el de ras. Cunoastem, dumneavoastra erati invata sa fiti acoperit de colega pe care nu o mai aveti la pian, insa timpurile astea sunt duse de mult, se vede ca fara dumneaei nu faceti fata, asa ca scutiti-va singur de o rusine, incuiati-va in casa si nu mai riscati sa faceti asa numire acte de cultura care nu au legatura cu aceasta. 40 de ani de activitate nu inseamna ca trebuie sa oferiti un spectacol ca la azil, desi cred ca acesta este un loc potrivit pentru conditia dumnavoastra actuala.

Sincer mie chiar imi pare rau, doream sa ascut un tarasel cantat asa cum o facem eu si colegele mele, „generatia de aur” cum suntem numite. Doream sa vad pianul cum „se zdrobeste” cu vana si pasiunea tipic roamneasca si cand al o adica ... asist la sluja de „ingropaciune” a ceea ce a fost Taraselul si Carmina Tenera- chiar ca fetele sunt fragede , asa de fragete ca se frang pe scaune nefiind capabile sa stea drepte.  Sacii de cartofi stau mai tepeni!

Daca tot suntem la capitolul „ce am avut si ce am pierdut” as vrea sa adaug ca eu am plecat de la cor pentru ca  incepuse o raca intre fete, pe care maestrul nu doar ca nu o aplana, dar o intretinea si uneori starnea. Oricat imi pare rau sa spun asta, apetitul totalmente crescut  pentru orice parte masculina (dus pana aprope de nifomanie) pe mine m-a scarbit – a nu se intelege ca sunt vro calugarita, insa asa cum am spus si in alte posturi pe acest blog femeia trebuie sa aiba prestanta, iar atunci cand o femeie incepe sa aiba comportament de  centurista in calduri e clar ca locul meu nu e printre acestea. Repet problema este ca aceste exteriorizari de jungla nu erau nici infrante si nici temperate de maestru si erau provocate si incorect penalizate.

Acestea fiind spuse mai jos va dau linkurile cu postarile de pe youtobe ca sa se vada ca nu vorbesc prostii:

https://www.youtube.com/watch?v=qx_CSNmbDVE

https://www.youtube.com/watch?v=kgBRZtTmmQ0

Demnitatea este o calitate mult prea greu de avut daca esenta este „viermanoasa” si pana la urma viermisorii ies la suprafata.

PS: acesta este un panflet si va rog sa il tratati ca atare :P  

Parintii

Tocmai am vazut filmul “The Judge” si as dori sa pornesc de la acesta si de la filmul de animatie „Brave” pentru a face o paralelea pentru relatia parinte – copii.

Ce te faci atunci cand cresti, esti adult si vrei sa ai grija de parintii tai care sunt incredibil de incapatanati si vor sa faca doar ce stiu ei ca e bine. Ei bine nu faci nimc, te certi un pic cu ei si ii lasi in „banii lor” pentru ca oricum o sa faca tot ce vor ei.

Diferenta de varsta si ideile diferite dintre generatii reprezinta una dintre „ pietrele de temelie” care duc la conflict.

Simtul datoriei  -- a avea grija de parinti la batrnete este unul care ii guverneaza pe multi dintre adultii – copii, iar aceasta sarcina devine dificila/ imposibila pentru ca „dragalasii de ei” nu isi doresc sa fie ingrijiti sau sa se simta neputinciosi.

Vorbeam cu un psiholog depsre aceasta problema si imi spunea ca datoria noastra este fata de  proprii nostrii copii si asa ne onoram si parintii. Nu sunt 100% de acord cu aceasta  idee, ce as putea spune e ca trebuie sa faci lucurile cat mai bine in asa fel incat sa nu iti reprosezi tu tie insuti ca nu ai facut ce trebuie.

Parintii sunt si ei adulti si o sa site mereu sa isi ia propriile decizii si cred ca niciodata nu o sa isi doreasca fie protejati de copii,” oricat de adulti ar ajunge ei”.

Deci nervi de otel, fiti acolo langa ei cand este nevoie de voi si sa ii avem langa noi cat mai mult timp!

PS: eu te plac si fara dinti si cu parul alb, si in pijama si elengant draga parinte ! 

Charlie Hebdo

Stéphane Charbonnier -  "prefera sa moară drept decât să moară în ghenunchi".

Ieri a avut loc la Paris una dintre cele mai cumplite crime – atentate teroriste din ultima perioada. Este vorba de atentatul din redacţia Charlie Hebdo.

Asa cum relateaza mai multe situri de stiri si televiziuni, Franta a pierdut patru dintre cei mai buni caricaturisiti. Eu as spune ca lumea a ramas mai saraca fara acesti oameni creative care ne infrumuseteaza sufletele prin arta.

Am privilegiul sa „ma invart” printre artisti care fac arta contemporana de calitate, care sunt extrem de talentati, care aduc inovatie si plus valoare acestei lumi atat de stapanita de ban si de cresterea economica, incat nu pot sa nu fiu afectata de acet incident si sa nu sufar pentru pierderea adusa lumii, nu numai Frantei.

Arta de orice fel nu are legatura cu etnia cu religia sau culoarea pielii, arta este multivalenta si este mentia sa ne imbogateasca pe toti.

Toata lumea  sustine ca e libertate de exprimare a presei eu as pune ca e vorba de libertatea artistica de a expune ideea prin desen, in acest caz. Totusi nu pot sa nu fiu obiectiva, constiinta umana nu este suficient de dezvoltat si evoluata  incat sa nu ia personal glume la adresa religiei.

Pamfleul si caricatura cred ca uneori intrec un pic linia  fina dintre satira si ajunge sa fie o actiune virulenta care poate sa fie perceput ca o injurie la adresa anumitor mase de persoane.

Totusi nimica, dar ABSOLUT NIMIC nu justicia moarea a 12 oameni oricare ar fi actiunile lor.

Terorismul trenuie exterminat si nu cred ca nici o relitie a pamantului nu ar indemna la asemenea atrocitatati.

In conduita educata exista o regula  si anume atunci cand ai o discutie cu cineva „smal talk” e bine de evitat 3 subiecte: politica, bani si RELIGIA. Tocmai pentru ca acestea sunt niste subiecte delicate care ii pot afecta pe ceilalti.

In concluzie, ceea ce sa intamplat este o tragedie, nimeni nu trebuie sa puna pumnul in gura nimanui, iar pentru un artist neputinta de a se exprima liber este una dintre cele mai grele poveri. Artistii au plecat la ceruri pentru a le desena aripile ingerilor.

Aikido - Notite

Aikido este un organism viu care creste, se dezvolata si este “contagios” pentru toti cei care isi  doresc sa creasca si sa se dezvolte personal.

Este o metoda de a te imbogati spiritual, de a deveni tolerant si plin de compasiune fata de atacator, insa fara a renunta la dragostea fata de tine. Te aperi, insa nu faci rau sau incerci sa produci cat mai putine rani cu putinta persoanei care doreste sa te atace.

Prin antrenament se percepe si se transmite toata filosofia acestei arte martiale, practic e ca in viata daca cineva vine sa iti faca rau eviti si il lasi sa osi continue drumul – Omote. In viata pana la urma nu trebuie sa te opui, trebuie sa mergi cu valul (the flow).

Cand eram mica si mi se intampla ceva rau bunica imi spunea „ mai da-le si tu la spate” si mergi mai departe, acum fac un tenkan  (ura) si merg mai departe – dupa ce „arunc” suprarile.

Societatea actuala pe mine m-a invatat sa fiu competitiva, insa nu in comparatie cu mine insami ci fata de cei din jur. De exemplu eram competitia cu o persoana care mergea in fata mea si o depaseam ca sa ajung mai repede la scoala, eram competitita  fata de colega de banca ca sa fiu prima din clasa, eram competitica  fata de prietenii care studiau pianul, ca sa  castig premii la concursurile de profil, iar apoi m-am apucat de aikido, unde am inteles ca tb sa fiu competitita cu mine insami si sa nu mai privesc „peste  gard”. Acum primesc doar peste umar ca sa ma asigur ca nu e cineva acolo care vrea sa imi de-a una in cap :P.

Un lucuru pe care ar trebui sa il exersam din scoala este cum sa avem o conexiune foarte stransa intre corp si minte si cum sa le coordonezi pe amandoua.

Cea mai frecventa intrebare care imi este adresata este daca am batut pe cineva pe strada. Aikido nu este despre bataie,iar ceea ce se intampla pe strada nu are nici o legatura cu sporturile din sala si cu antrenamenteul de pe tatami. Ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca am evitat cateva situatii care puteau sa fie fatale.

In final va sfatuiesc pe toti sa  practicati orice sport, daca e aikido cu atat mai bine, insa este deosebit de important sa facem miscare si sa ne eliberam de stres. 

Arte Martiale sau Bataie?

Echart Tolle este unul dintre marii ganditori contemporani care promoveaza renuntarea la ego (orgoliu). Unii ar spune ca sunt prosti americane, ca ei sunt cu promovarea gandirii pozitive si alte prosti de genul asta. Poate au dreptate, poate nu....

Sa luam urmatorul caz, cand doi oameni manati numai de ambitie si de ORGOLIU arunca cu noroi in arte cu o traditie de mii de ani in spate si cu mii de adepti care isi doresc sa isi gaseasca sau isi perfectioneaza echilibrul mintal, corporal si spiritual, ce ar trebui sa facem?

Ma refer la faimoasa confruntare intre motociclist si  Mircea Badea  care a avut loc vineri   (07nov14).

Pai sa o luam pe rand relizatorul TV a fost prins intr-un moment in care era super nevors i s-a propus confruntarea si din ORGOLIU nu a mai dat inapoi, desi senzatia mea este ca si-ar fi dorit sa renunte, insa nu avea „ pe unde sa scoata camasa”. Ca el e violent, ca spune,ca ameninta si asa mai departe e strict treaba lui, pana la urma nu o sa poata nimeni „ sa intrepte toti cocosatii din tara” si nici sa ii schimbe comportamentul lui Badea.

 Asa cum a spus si Mugur  Ciuvica el a creat un precedent in care orice golan poate sa vina si sa ii provoace pe realizatorii TV/ prezentatori la lupta in orice forma ar fi ea.

Este scuzabil si de inteles ca domul Badea era in acel  moment foarte nervos si motocicistii au profitat de aceasta „slabiciune”, insa atunci cand te bati cu pumnul in piept ca esti mare si tare, nu iti permiti sa te pierzi cu firea, nu iti permti sa faci astfel de gafe. Logic ca daca le faci nu poti sa retractezi ,deci in acest caz nu stiu ce a fost mai penibil sa te mergi la un meci in care „aluneci” incetisor de pe tatami ca sa nu inscasezi sau sa anulezi meciul. Adica daca ti-ai asumat fa-o pana la capat.

Ceea ce e absolut revoltator, ingrijorator si mai ales ceea ce ne afecteaza pe toti cei care practicam arte martiale este comportamentul acestui baiat – (cica campion national), care aduce o umbra neagra asupra artelor martiale si a celor care le practica.

Intr-o lume guvernata de stres, axietate si nu in ultimul rand de depresie orice arta martiala practicata in detaliu atat din punct de vedere filosofic si nu in ultimul rand prin antrenament reprezinta o modalitate de a ne mentine echilibrati fizic si mental.

Este lamentabil ca un baiat care are si rezultate deosebite in sport vine si „arunca manusa unui om neexperimentat in arte martiale si in lupta de contact”. Pana la urma ce mesaj trimite el celor care nu cunosc kempo? Ca totul e bataie, ca totul e „smardoiala” si ca sub umbrela unei competitii ne reglam conturile cu oamenii pe care nu ii suportam sau care ne-a deranjat. Acest lucru face ca intrega actiune sa fie si mai josnica. Adica daca esti barbat si vrei sa ii spargi nasul „aluia” ca te-a deranjat sau ce vrei tu, ai suficient curaj  si   gaseste-l pe strada si arat-i ca esti tare,  dar asuma-ti toate consecintele atat juridice cat si posibilitate ca poti sa iti iei bataie, nu te ascunde sub umbrela uni sport onorabil cu traditie pe care te mai lauzi ca il si iubesti. 

In loc sa promovam un psihic puternic, demn de un sportiv de performata el se bate cu oricine.  

Vreau sa semnalez si comportamentul total lipsit de fair play al acestui baiat care, dupa ce omponentul fugea de pe tatami eu atunci fuge dupa el ca sa ii stoceasca figura.

Oameni buni artele martiale fie ca sunt cele de competitie sau nu, nu inseamana sa bati pe nimeni, inseamana practica indelungata, dedicatie si mai presus de toate un psihic echilibrat.

Un lucuru pe care putin il stiu este ca sunt psihilogi si psihiatri care indica ca mod de tratament aikido pentru copii cu probleme emotionale cum e ADHD.

Primul lucru pe care il inveti intr-o sala de antrenament este ca violenta naste vioneta, ca primordial este sa eviti orice tip de conflict si ca daca in sala de antrenament unde nimeni nu vrea sa iti faca rau se poat naste accidente si sa fii ranit, oare ce se poate intampla atunci cand cineva isi doreste cu adevarat sa te loveasca si sa iti faca rau.

Eu indemn pe toata lumea sa faca sport, orice tip, miscare este foarte bune. Nu trebuie sa practicati neaparat arte martiale sau aikido , desi imi doresc din tot sufeltul ca oamenii sa vina la aikido si mai ales la noi la dojo, insa in ultima perioada se tot face reclama unor sporturi total nocive, unor zbenguieli care nu fac decat sa deterioreze ligamentele si coloana, iar acest incident nu face decat sa ii indeparteze pe oameni de arte martiale. Cel putin aikido se poate practica la orice varsta si in ciuda anumitor probleme de sanatate. 

Practicati orice tip de miscare din convingere si pentru ca va place, nu pentru ca este un trend sau pentru ca multe din cunostiintele dumneavoastra in face.

Va indemn sa uitati derapajele emotionale ale unor oameni care ar trebuie sa constiuie un motiv de madrie prin rezultatele exceptionale pe care le au intr-un anumit domeniu.

Atitudinea Simonei Halep, desi ea practica tenis, a fost una martiala din punctul meu de veder. Ea a mers la turneul campioanelor si a dat tot ce era mai bun pe teren, fara sa faca calcule sau strategii, care nu tin de aria sportiva.

In final imi permit sa citez pe Sensei Florentin Marinescu, preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţial:

"E o mizerie. Au adus golănia în sala de sport! Cum a putut avea loc aşa ceva? Aceste dispute nu fac altceva decît să murdărească artele marţiale. Pui să se bată un om de pe stradă cu un profesionist, iar o federaţie se implică şi asigură logistica pentru o astfel de şuşanea. ederaţia de Kempo a urmărit însă să-şi facă publicitate. Domnul preşedinte Amatto Zaharia şi-a trimis şi nevasta să arbitreze! Adică persiflarea e totală, nu se mai găsea un bărbat. I-a dat valoare luptei punîndu-şi soţia arbitru. Ei, pe lîngă faptul că nu au încercat să-l facă să renunţe pe Badea, l-au mai şi aţîţat"

In concluzie: ma deanjeaza ca artele martiale care sunt  onorabil, care te ajuta si te dezvloti sunt  prezentate ca niste actiuni/ sporturi de golanie si de aratat care e mai tare.

O dorinta: dragi posturi TV nu mai prezentati tot felul de tzopaieli ca fiind niste sporturi ca nu e asa si indemnati lumea sa vina sa practice aikido. 

Din Invataturile lui Albert Einstein!

"Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.”

"Un om destept rezolva problema, un om si mai destept o evita."

 "Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a crede ca nimic nu este un miracol; al doilea, ca si cand totul este un miracol. "

"Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi."

"Logica te va duce din punctul A în punctul B. Imaginaţia te va duce oriunde..." 

"Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacă poţi să i-l explici bunicii."

"Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei o viata de a o dobandi."

"Dacă faptele nu se potrivesc cu teoria, schimbă faptele."

"Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el și nu în ceea ce este capabil să primescă."

"Încearcă nu să fii un succes, ci să fii o valoare."

"Orice prost poate ști. Scopul este să înțelegi."

"Este mai ușor de sfărâmat un atom decât o prejudecată falsa."

"Cel ce se ia dupa toata lumea nu va ajunge, de obicei, mai departe decat toata lumea. Cel ce inainteaza singur are mari sanse sa ajunga unde nimeni nu a mai fost vreodata"

"Lucrul cu adevărat valoros este intuiția."

"Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic."

All we need is love!

Daca am fi pietre nu am avea nevoie de cuvinte...

Daca am fi picuri de ploaie nu am avea nevoie de lacrimi,dar...

Suntem oameni si avem nevoie de dragoste oricat de departe ar fi ea si oricat de greu ne-ar fi sa ajungem la ea... (autor anonim)