Salvarea prin noi - Miracolul Ho'oponopono

sursa: http://tranzitiamea.blogspot.com/ Ma gandeam ca ar fii frumos sa ne reamintim ...Pacea incepe cu minte !! ..se pare ca in acest nou secol, stiinta isi va indrepta atentia catre psihicul oamenilor, atit de necunoscut inca noua, oamenilor........... In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti. Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. "Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine." In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna. Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc. Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de Ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare. Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific. Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori. • Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate. • Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi. • Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. "Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot." In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona. Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru. "Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor. O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv. Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical. "Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au generat.

Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? "Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca. Cand judec o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele." Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul. Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine. In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: "daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi. Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? "Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma - a declarat senin dr. Len. Asta-i tot." De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o". CERE-TI IERTARE De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare. "Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele (si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul)." Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi. Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi? Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc. Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma." Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare. Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma." Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput. Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ. IN LOC DE CONCLUZIE Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt: IARTA-MA! TE IERT! MULTUMESC! TE IUBESC! Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata

Inselata, dezolata si totusi euforica........

Aud din ce in ce mai des de la fetele care ies dintr-o relatie, evident sifonate si triste, cu inimile sfasiate, insa cand scot capul „ in lume”: la serviciu, la sala, pe strada in cafenelele pe care le frecventeaza cu prietenele din ce in ce mai des, de data aceasta ca si cum acesta ar fi fost cel mai bun lucuru din lume care li s-a intampla, un miracol de la Dumnezeu. Ceea ce este mai tragic in toata aceasta situatie este ca toti stiu ca este

totul o piesa ieftina de teatru, adica oamenii din afara se prefac ca te cred ca esti bine, oricum nu prea dau foarte multe parale pe ce simti tu ci doar pe povestea in sine pe care o rastalmacesc si o rumega toata ziulica pt ca oricum nu au o vita persoanla si evident ceva mai bun de facut. Revenind, toti stiu ca este o minciuna si nu esti bine, tu stii ca nu esti bine si totusi o „arzi” asa intr-o euforie si o placere nebuna ce fericita esti tu. Iti schimbi culoare la par, il aranjezi diferit, cumperi haine peste haine esti mai „glamour” ever , evident nici cand vine vb de pantofi nu ne lasam mai prejos. Daca pana atunci ai vazut-o doar cu balerini, acum, dupa” momnetul fatidic” o vezi zilnic pe „toace” de 10 cm. Cum spuneam ele sunt „radisante” toate colegele de la birou le admira pt ca au salbit desi manaca ciocolata in disperare, pentru rochia cea noua, pt culoare de par pt pantofii cei noi si tot asa. Ceea ce este si mai comic este ca aceste „domniosoarea” spun la fiecare pas cat de minunat e pt ele ca sunt singure: „vai fata, ce misto este sa ai timp pt tine!!!, vai fata ce bine e cand ajungi acasa sa citesti o cartesa iti faci unghiile fara sa te deranjeze nimeni. „Pt ca e minunat sa fie singurea si Nuuu vor sub nici o forma sa aiba o relatie pentru ca se simt sigure si independente iar totul este deosebit asa cum este !!” Atunci se apuca sa isi umple timpul cu diferite cursuri de dans, de yoga se duc la sala mai des si tot asa. Va povestesc acest lucuru pentru ca mi se pare penibil sa spunem tot timpul cat de minunat este cand iti moare catelul, daca intelegeti metafora. Adica hai sa fim seriosi si mai ales serioase, ai un iubit un „prost” care si-a batut joc de sentimentele tale si te-a inselat, sau v-ati certat de la sosetele lasate langa pat si ati decis sa va despartiti, dar nu poti spune ca asta e o bucurie. Nu zic sa vii la serviciu si sa plangi in plumni sau sa iti pui tara in cap ca te-ai desaprtit de partener indiferent care a fost motivul. Tot ce spun este sa nu ne mintim singure, sa fim autentice indiferent de ceea ce se intampla in viata noastra, m ai ales cand tot poporul stie care este adevarul. Pana la urma in viata tuturor oamenilor se intampla atat lucuri bune, rele, lucuri care ne fac sa suferim, dar de fiecare data pe langa faptul ca tb sa invatam din experientele noastre ceea ce ar tb sa invatam este sa avem o atitudine corespunzatoare si sa nu ne mintim pe noi insine in primul si primul rand. Toata lumea stie ca te duci acasa si plangi in perna dupa el si te invinovatesti pt tot ce s-a intamplat, toata lumea vede ca iti ocupi timpul cu tot ce pozti, iesi in oras foarte des, mergi la teatru la film si cu sigurnata asta nu te face fericita, dar o faci si evident toata lumea trebuie sa stie despre asta, altfel nu are farmec.

Care este concluzia in legatura cu acest subiect: sa fim echlibrati si atunci cna suferim, sa avem demintate si nu ne mai prefacem, este o prefacatorie si de-o parte si de alta, adica si pt „suferinda” si din partea „auditoriului” pentur ca oricum pe nimeni nu intereseaza ce simti tu si care sunt planurile tale.

Stagiu Aikido Cluj 2012

In perioadat 22-25 martie a avut loc la Cluj stagiul international care l-a avut ca invitat si mentor pe Sensei Kobaiashi. Astfel am avut mare placere si onoare sa invatam modul cel mai bun prin care se fac anumite tehnici si sa schimbam vechile „naravuri”, gresite de atlfel si sa ne adaptam la noile invataturi. Am avut , dupa cum va spuneam oportunitatea de a ne da seama unde gresim la diferite tenkanuri, facute foar pe jumatate, sa ne indreaptam la propiu atunci cand suntem uke si trebuie sa „primim” tehnica cu spatele drept si atenti la tori, chiar daca nu dorim sa opunem rezistenta si sa lucram relaxat. Inca o data ni s-a repetat, cu toate ca este un lucru pe care toti il stim, dar din pacat nu il aplicam, ca trebuie sa lucram relaxat din toate punctele de vedere, rar pentru a intelge si a aplica fiecare parte a tehnicii exact asa cum trebuie. Printre tehnicile pe care le-am reinvatat si studiat in acest 3 zile de antrenament intens s-au numarat: - Yokomenuchi irimininaghe - Yomomentuchi shihonaghe - Katatori iriminaghe - Shomenuchi ikio - Uchiro irote tori iriminaghe - Yokomenuchi kotegaeshi - Shomenushi sokumen iriminaghe Ceea ce a fost cel mai interesant si m-a ajutat pe mine personal cel mai mult este faptul ca am recapitualt si ni s-a atras atentia asupra unor lucuri de baza, cum ar fi deplasarile atunci cand facem tehnica, unghiul in care ne deplasam atunci cand suntem atacati, deplasarea in linie, module in care trebuie atatcat corect , pozitia ukeului atunci cand ni se face tehnica si alte lucuri marunte, dar de o deosebita importanta asupra carora poate nu mai dam atata atentie dupa mai multi ani de practica, sau poate ca avem impresia ca le facem automat. Orice „readucere aminte” este mereu bine venita, lucuru care s-a si intamplat. Mai presus de orice tehnica si gresela asupra carora trebuie sa insistam, ceea ce mi-a revenit in minute au fost cuvintele lui Fugita sensei si anume ca urcarea in grad este o mare responsabilitate si mai presus de orice trebuie sa fii modest pentru a da un exemplu si pentru ca oricati ani de practica ai avea mereu o sa greseti. Imbunatairea este continua, invatarea este continua si anii de practica trebuie sa iti dea acea asezare si inteleptiune pentru a te concentra mai mult pe practica in sine si nu pe extinderea „orgoliului” oferita de o centura colorata. Ceea ce imi doresc pentru mine din tot sufeltul este ca atunci cand intru pe tatami fie ca este cu centrua alba sau cu hakama, sa raspandescin jurul meu o energie pozitiva, un calm si o asezare pentru a privi tehnica in alsambulul ei, iar senseiul care preda, sa vada gradul adevarat indiferent de culoarea centurii. Ce am observat la toti marii sensei, cum este Fugita sensei sau Kobaiashi sensei, este ca au o energie pozitiva care este manata prin toti prorii, o siguranta care este greu de explicat in cuvinte, la acea energie pozitiva ma refer. In acest moment, imi reaminutesc una dintre ultimele prelegieri alea lui Sensei Fugita, la care am avut deosebita placere si onoare sa particip, atunci Sensei spunea ca indiferent de gradul pe care il ai, daca renunti sa vii la sala sau practici foarte rara, nu mai poti considera ca ai acelas grad. In concluzie inca o data stag In timpul acestui stagiu mi s-a intiparit si mai puternic cu putinta faptul ca trebuie sa practic cu seriozitate, regulat si chiar daca unori oboseala este dispusa sa ma tina departe de tatami cred ca lupta trebuie castigata de exersarea tehnicilor.

HAI!! Sa Iubim cu adevarat !!!

Mentiune: Am aceast material de ceva timp „pe masa de lucru” ,insa nu am vrut sa las sa treaca acesta situatie nefericita fara a trage concluziile constructive care se ne ajute pe viitor.
Este luna iubirii si cel mai important este sa ne iubim pe noi... in primul rand ca mai apoi sa putem sa oferim in adevaratul sens al cuvantului iubire, fie ca e vorba despre o relatie de cuplu sau orice alta relatie pe care o avem. Pana la urma in tot ceea ce facem si in toate intereactiunile pe care le avem in viata noastra este vorba de dragoste si de iubire... sau cel putin ar trebui sa fie, pentru ca asa cum va spuneam sentimentul cu care ne nastem si unul dintre sentimentele primordale este „dragostea” , daca nu stim aceast lucru sau nu il contiesntizam atunci acum a sosit momentul.
In legatura cu protestele si evenimentele din ultimele zile din Bucuresti o nu o sa comentez.


Lasand la o parte crticile la adresa unul act de suicid in sine, acest aspect nu v-a fi discutat din puct de vedere religioas sau socio-cultural, ci doar strict uman, repet nu vreau sa critic un astefl de act doar as dorii sa citez din cartea „O mie de sfaturi pentru viaţă” de Dr.Michael Laitman in care exista un indreg capitol pe aceasta tema: „Sinuciderea nu este o cale”-
„

Nu puţini simt că nu mai pot să îndure suferinţele şi îşi pun capăt vieţii, din speranţa că acolo îi aşteaptă un viitor mai bun. Iudaismul a prezentat todeauna sinuciderea în lumină negativă. Si ştiinţa Cabala stabileşte că omul care a hotărât să-şi pună capăt vieţii este un om ce a hotărât să
împiedice ajungerea omenirii la scopul creaţiei. Regula "unul pentru toţi şi toţi pentru
unul" este valabilă şi în lumea spirituală. Toţi ne aflăm în aceaşi barcă şi nu are nici
un rost să încercăm să sărim din ea. Nu are nici un rost să schimbăm un necaz cu altul
şi asta este, din păcate, ceea ce îl aşteaptă pe cel care caută soluţii uşoare la suferinţe.
Singura cale de a ne confrunta cu suferinţele este să le înrolăm pentru binele
scopului. Când omul este flămând, el are nevoie de mâncare. Dacă vom înţelege că
suferinţele sunt foamea care se poate transforma în plăcere, în mâncare, situaţia
noastră personală şi generală va arăta altfel. Suferinţe mari ne vor face să simţim plăcere şi de la revelaţia oricărei lumini primite de la Puterea Supremă, chiar dacă va fi lumina cea mai slabă. Dacă vom cere o nouă revelaţie a luminii continue, ea va sosi, până când
95 vom reînoi legătura cu Puterea Supremă şi ne vom întoarce la Ea, cu ajutorul
intrumentelor pe care Ea le-a pus în mâinile noastre – suferinţele. Nu este om care să
poată să fugă de suferinţe. Despre asta s-a spus "omul îşi naşte singur suferinţa" (Iov
cap.5 versetul 7),

”

Spune-mi de ce, clipele dor
Numai cand seara vine?
Stiu ce ascund de mine, ochii tai...

Un eveniment tragic ne-a marca pe toti inperioada de dinainte de sarbatori, moartea cantaretei Malina Olinescu. Trecand pentru tragicul momentului si pentru barfele aferente acestui caz, dorinta mea e sa invatam ceva din aceste actiuni aduse de presa in atentia publicului si dezbatut pentru a atrage audiente, dar nu si invataminte. Doresc sa expun canteva situatii si explicatii aferente cu atat mai mult cu cat nu este primul de acest fel, acest deces umeaza celui al regretatei catarete Madalina Manole.
As dori sa luam ca „speta” acest eveniment tragic, al mortii Malinei Olinescu si spun moarte petru ca parerile sunt impartite si anume ca ar fi accident sau ca ar fi sinucidere, in cele ce umreaza as vrea sa tragem conlcuziile pe care sa le aplicati in viata dumneavoastra si pentru a va imbogatii spiritual fara a trai direct un astfel de eveniment din pacate atat de tragic.

Ceea ce este ingrijorator este faptul ca sinuciredera devine o metoda foarte des uzitata si mai ales adusa in atentia noastra cu ajutorul mijloacelor mass- media.... mai mult a devenit o indoctrinare. Pe langa tragicul evenimentului, asa cum spuneam, acesta devine un spectacol si NU o pilda care nu ar trebui urmata de nimeni. Ceea ce ar trebui sa se deduca de aici este o lectie si un semanl de alarma asupra timpurilor moderne si a modului de a actiona in astfel de situatii indiferent de prejudecati si de barfe, opinii sau alte moduri de a se exterioriza ale persoanelor din exterior, ale lupitor morlisti si sa expun in ceea ce urmeaza excat la ce ma refer.
Din pacate mometul actul din diferite motive ne-a subrezit ca persoane atatea lucuri stresante, atatea evenimente care ne afecteaza, poloare, lipsa harnei adecvate si motivele sunt numeroase si complexe ne duc pe toti la epuizare fizica si cu precadere pishica. De accea in momente de depresie, anxietate, in momente de zbucium interior si de decadere toatala pshihica este normal sa fie consultant un specialist atat pisholog cat si pshihiatru.

Dargilor, daca mergeti la un psihiatru nu inseamana ca sunteti nebuni, inseamna ca sunteti niste omeni maturi care iau deciziile bune la momentul oportul si ca vi se ofera un tratament medicamentos adecvat si nu ceva luat asa dupa ureche.... si aici as vrea sa fac o paratenza si sa ma refer la reclamenle unde se aduc in atentia noastra tot felul de pastile care ne fac sa dormim sau ne calmeza, astfel de pastile nu fac decat sa amorteasca pacientul pana acesta isi rezolva problema, insa rezolvarea toatala a probleiei nu se poate face decat daca reusim printr-un mod sal altul sa fim bine cu noi fara sa ne „aneteziem problemele” cu pastile luate „fara cap” si anume prin impacarea unei persoane cu ea insasi si asa mai departe si asa ceva nu se poate intampla peste noapte si de cele mai multe ori numai cu ajutorul psihologului.

Este din ce in ce mai comnun sa auzim si sa vedem oameni reactionand violent , exteriozandu-se cu putere in mediul nostru, insa nu este normal sa nu se poata controla de aceea astfel de schimbari de comportament ar trebui consultate si trate de catre persoanele care au studiu in domeniu. Daca probleme cu somnul devin permanente nu este normal nici sa fie consumate bauturi alcoolice sau orice fel de substante haluciongene sau de alta natura, cu atat mai putin medicamente sau asa numitele „ suplimente alimentare” fara masura. (si aici nu ma refer la viatmine ci al calmantele care se iau fara prepscriptie medicala )

Practic trebuie sa ne intebam ce anume „nu ne lasa sa dormim” care gand, situatie, in cazul Malinei avea o relatie defectuasa de dragoste, un barbat care se folosea de ea(mentionez ca asta s-a inteles din presa, luam aceasta ipoteze doar ca o situatie din care sa invatam fara a avea dorinta de a acuza pe nimeni de nimic), care statea cu ea doar din interes. Cantareata a luat medicamente care au fost prescrise de medic, dar atentie cu 2 ani in umra, un tratement nu poate fi prelungit pe o perioda atat de lunga fara ca fizite dese la medicul curnat. Cum spuneam cantareata a luat o doza nerecomandata si a cazut,(sa luam aceasta ipoteza inaintata de familie).

Aspectele pe care trebuie sa le retinem:
- Nu se ia un tratament fara consiliere psihologica
- Nu se iau medicamtele in alta doza decat cea prescrisa de medic
- Nu se ia un tratament mai lung de 2 luni fara a fi vazut medicul specialist
- Familiea, apropiatii si prietenii NU trebuie sa lase un pacient care sufera de depresie, sub tratamet sa locuiasca singut.

Si din pacate ultimul punct este cel care duce cel mai des la tragedii, neglijenta familie este cea care duce la decesul bolnavului, la suicid sau la accident de orice fel. Este evident ca nimeni nu poate sa fie pazit 24 din 24 de ore si ca daca pana la urma vrea sa se faza acel gest irevocabil o sa o faca pana la umra, insa un om bolnav care este sprijinit sa se repuna pe picioare sa scape de depresie, tristete sau orice altceva trebuie sa fie inconjurat de catre cei iubiti, cu prezenta lor, trebuie tinut de vorba, sa fie indemnat sa se gandeasca la lucuri prozitive sa vada lucuri pozitive, intr-un cuvant sa fie sprijinit pentru a se vindeca si cu riscul de a repeta sa i se acorde consiliere pshilologica. Daca vede in jurul lui oameni si este indemnat sa discute, sa vorbeasca despre lucuri placute antenita ii este distrasa spre altecva decat tristete si astfel exista mai putin sense sa se ajunga la evenimente tragice.

Acum sa discutam despre relatia de cuplu a Malieni, desi e a ajuns sa fie un cliseu daca un barbat nu va iubeste, nu va respecta nu are grija de dumneavoastra asa cum trebuie si va face sa suferiti cu siguranta trebuie sa cautati iubirea in alta parte. Desigur este usor de spus si greu de facut, cu siguranta foarte greu, insa nu imposibil, felicirea dumneavoastra si linistea sufleteasca sunt primordiale, asta nu inseamana ca sunteti egoiste, inseamana doar ca sitit sa va pretuit, iar o persoana care nu va merita si alturi de care nu reusiti sa convituiti intr-un mod normal (iar un mod normal nu inseamna certuri, injurii sau violenta fizica sau de orice fel, manipurilari, inseamana iubire , respect, timp petrecut placut si cu folos , inseamana un colt de rai) nu are de ce sa ramana cu dumneavoastra.

Exista o mentalitate foarte defectuasa printre doamne si domnisoare si anume ca „ toti barbatii sunt niste porci”, lucuru total flas, cu cat o sa va repetati acest lucuru sau o sa va ganditi ca barbatul „este un rau necesar” asta o sa gasiti. Exista oameni de toate felurile si evident si barbati mai potriviti sau nu pentru dumneavoastra, dar va rog sa ma credeti pe cuvant ca daca aveti incredere ca sunt si barbati buni, iubitori, ocrotitori capabil sa lupte pentru dumneavoastra o sa ii si intalniti.

Eu poate ca gresesc,
Nu stiu sa privesc
Catre stele - si-acolo sa te regasesc
Tu vii numai in vis,
Asa cum mi-ai promis.
Noi ramanem tot prieteni buni.
Prieteni buni.

Poate ca atunci cand un se mai poate , “eu cred” ca e mai bine ca oamenii sa ramana doar pieteni buni.
Oricum ar fi si in orice situatie v-ati afla: buna, rea, frumoasa, urata, grasa, slaba, nervoasa, calma, se poate spune ca „are balta peste. Deci nu e nevoie sa suportati grosolaniile unui brata, abuzurile si manipularile pentru ca se va gasi cu singurnata un barbat care sa fie pentru dumneavoatra asa cum meritati dumneavoastra.

Oricum in cazul Malinei e clar ca era tanara, frumoasa avea banii ei deci.... putea sa gaseasca o gramada de barbati care sa o iubesaca pentru ea si sa o respecte, este greu, insa totul e sa aveti incredere si sa va iubiti dumneavoatrsa pe dumneavoastra insele.

In presa s-a mai zvonit ca Malina a facut acel gel pentru ca iubitul ei o privea sau era jos cand ea s-a urcat pe balustrada. E de prisos sa mai spun ca nu merita nimeni si nimic nici macar o actiune demonstrativa.


In final pretuiti-va si iubiti-va pentur ca totul porneste de la noi, din interiorul nostru , din increderea pe care o avem in noi insele. NU depindem de nimeni, pana la urma nu putem obliga pe nimeni sa ne iubeasca, insa putem sa ne pretium si sa ne iubim noi pe noi insine, iar sentimentele adevarate si curate for veni si ele la momentul potrivit.