Tuesday, February 12, 2013

Tuesday, February 5, 2013

Journey to the light - death

Cineva imi spunea odata ca orice poate sa fie schimbat, numai moartea nu, in prima faza am luat-o mot a mot, dar moartea nu poate fi schimbata pentru ca  ea insasi inseamna schimbarea, dar nu inseamana neacceptare, este neacceptare pentru cei care raman in acesata lume si este suferinta pentru ca este neacceptare, iar neaccepatarea vine din egoims si lasitate. Egoismul pentru ca cel drag a  plecat si nu isi mai avea locul aici. Toti avem un drum de parcurs si trebuie sa trecem prin toate etapele, inclusiv prin trecerea spre lumina.



Moartea nu inseamna dezastru si nu inseamna sfarsitul…. Moartea este doar o poarta spre un alt destin pe care nu putem sa il explicam. Renuntarea este buna, atunci cand ea inseamna adaptare si puterea de a merge mai departe. A renunta la viata inseamna lasitate, neasumare, neacceptarea propriilor deziluzii si frustrari, atunci moartea nu este decat esec, asuma-ti greselile, desi nu exista asa ceva, exista doar decizii din care invatam, dar totusi asuma-ti asa zisele greseli, invata din ele si lupta mai departe, pentru ca poti, ai cel mai minunat dar, viata si cea mai puternica arma, vointa.Daca esti suficient de puternic pentru a-ti lua viata esti suficient de puternic si sa o traiesti!
In fimul „What dreams may come” – O iubire fara sfarsit (1998), Chris Nielsen (Robin Williams )a fost sfatuit de Sf Petru sa nu mearga in infern pentru a-si salva sotia (care s-a sinucis) pe motiv  ca nimeni nu s-a mai intros din iad, ca nimeni ajuns acolo nu a mai fost adus pe drumul cel bun , in rai, pentru ca sinugigasii nu isi dau seama ca eu am murit si ca sunt in iad, de aceea ei nu trec in rai, pt ca nu realizeaza ce se intampla cu sufletul lor. In ciuda avertismentelor si a staruintelor Sfantului Petru,  Chris a mers mai departe pt ca dorea sa isi salveze sotia cu orice pret. Este metafora cea mai buna pt alegerea pe care trebuie sa o facem zi de zi cu viata noastra. Trebuie sa fim primii care ne faurim o cale, chiar daca nimeni pana atunci nu a pasit pe ea, trebuie sa fim primii care izbavesc indiferent de ceea ce ne spun oamenii din jur sau de credintele lor.



Viata noastra a fost facut in jurul unor rigori si reguli sociale care sunt bune pentru o masa de mijloc a lumii in care traim, insa succesul si izbanda sunt facute pentru prea putini, tu ai alegerea daca esti o oaia in turma sau vrei sa iesi din anonimatul si rutina zilnica si sa faci ceva mai mult pt tine. Asta nu inseamana ca tb sa ii domini pe cei din jur, nu inseamana ca trebuie sa primesti recunoasterea lor, inseamana ca tb sa faci ceva care sa iti umple sulfetul de bucurie si nimic mai mult. Nu iti trebuie aprobarea celor din jur, iti trebuie aprobarea constiintei si sufletului tau.
Iar daca incerci si nu iti iese, mai incearca o data, insa printr-un al mod, intr-o alta maniera, dar orice ai face sa nu te dai niciodata batut, renuntarea nu este o optinuine, renuntarea uneori poate inseamna o schimbare, dar niciodata renuntare in adevaratul sens al cuvantului.
Suntem datori in aceasta viata sa acceptam ca sa ne fie usor, este elementar sa acceptam ca sa ne fie bine, dar nu sa ne inclinam pentru ca acel „cap care se pleaca lantul il incovoaie”, trebuie facuta clar distinctia intre ceea ce trebuie acceptat si ceea ce tb sa facem pentru a schimba lucurile in bine; calm, usor si fara inversunare sau teama.