Journey to the past -1950

“The past is never where you think you left it.” ― Katherine Anne Porter

Trecutul este uneori ca un fel de "tinichea" pe care il purtam in spate si de care nu putem sa ne eliberam, este ca sacul lui Mos Craciun plin de minuni din care scoatem experiente minunate, de care ne agatam pentru ca in prezent nu mai putem trai viata frumoasa de alta data, sau ca un sac de gunoi plin de experiente care ne impovareaza si obisnuim sa ne certam si in prezent (in mintea noatra) cu oamenii care ne-au daunat candva.


"Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. and Today is a gift!"

Trecutul este bun daca nu ne agatam de el, fie ca e vb de lucruri bune sau de momente neplacut, este bine daca invatam din ce s-a intamplat, daca ni s-au intamplat lucruri , dtragem concluziile, vedem unde trebuie facute schimbari si ne continuam calatoria prin viata. 

Singurul moment cert, pe care il avem in existenta noastra efemera, cand conteaza doar sufletul, verticalitatea caracterului si iubirea, este momentul prezent, care poate sa devina o amintire placuta doar daca invatam din trecut, ne trezim constiinta si privim cu  incredere spre viitor. 

Do not dwell in the past, do not dream of the future, concentrate the mind on the present moment. 

Buddha 

photos made by Octav Mardale -  thank you !!

Punct si de la capat......

     An nou, noi inceputuri, moment in care tragi linie si vezi rezultatele obtinute cu un an in urma, faci o revizie a lucrurilor bune sau rele care ti s-au intamplat, ce ai facut bine, unde ai gresit unde trebuie sa nu mai gresesti, toate la inceput de an si totusi intrebarea e DE CE?

     De Craciun ne impacam cu toti cunoscutii, ne cerem iertare, „suntem mai buni” dam de poamana celor saraci, (care de fapt sunt mult mai bogati decat noi insine, pt ca cersetoria este o adevarata afacere, adica ei ar tb sa ne dea noua de pomana la cat banet castiga ei lunar, dar asta e un alt subiect), trimitem SMS-uri pt copii bolnavi, le uram tuturor toate cele bune, (fie ca o facem din suflet sau doar pt ca asa face toata lumea), avem "toate cele de trebuinta pe masa de sarbatoare", ne aducem aminte de cei care nu mai sunt printre noi, mergem la cimitir, iar lista poate sa continue pt ca stim si noi tot ce se face de Craciun si de anul nou.

       Si totusi DE CE? Pt ca asa se face, pt ca asa face toata lumea? Ca sa fim in randul lumii?? – iac !!!asta e cea mai urata.

     Nu avem nevoie de anul nou ca sa o luam de la capt, pana la urma nu o luam niciodata de la capat in adevaratul sens al cuvantului, in principiu remediem ceea ce pana atunci nu ne-a placut, deci punctul 0, daca vreti sa il denumim asa, nu exista, insa un moment de schimbare poate sa fie oricand si oriunde. De fapt este chiar bine sa fim mereu atenti la ceea ce facem, sa trecem prin experiente cu fruntea sus si dupa sa punem in balanata tot ce s-a intamplat unde am fi putut schimba ceva si unde nu, unde ne-a placut ce am facut si unde sunt lucuri pe care trebuie sa le schimbam.

     Barierele pe care ni le punem, de timp, de spatiu, anumite idei, pareri, reguli sunt doar in capul nostru, ele nu tin decat de o eticheta fixa pe care ne-o punem, pe care le invatam si pe care nu suntem suficient de constienti pentru a le schimba.

     Trebuie mereu sa vedem ce ar trebui sa facem ca sa fim mai buni, nu doar o data pe an se ne gandim unde am ajuns si ce e de facut mai departe. Trebuie sa ne autoevaluam mereu, sa ne schimbam modul in care abordam lucurile, oamenii, evenimentele, in asa fel incat mereu sa evoluam – poate ca pe acest blog a devenit deja cliseu, insa ideea pe care doresc sa o transmit de aceasta data este ca fiecare sa fie autentic, sa ia deciziile de schimbare si de evaluare proprie a actiunilor, faptelor si dorintelor in functie de proprii parametri, timp si spatiu si nu in functie de ceea ce a fost setat de societate.

     Daca stam sa ne gandim, timpul si spatiul sunt niste nortiuni cladite de om, Albert Einstein a dovedit ca aceste lucrui/notiuni sunt relative, nu intru acum in notiuni stiintifice, toate ideea e sa ne ascultam mai mult instinctul, ceea ce se intampla in noi, sa incercam sa fin noi insine, sa nu ne mai luam dupa niste legi nescrise ci numai dupa modul nostru de a fi, dupa ritmul nostru de a face lucurile si a ne schimba. Evident nu trebuie sa fim niste renegati, ruperea barierelor inseaman deschiderea unui nou drum, inseaman sa aduci lumina in gandirea ta, nu sa te lupti cu morile de vant.

    Am fost pusi la ca armata in niste tipare si tipicuri inca de cand ne-am nascut, nota pe care o primim la nastere, cresa, gradinita, scoala, concursuri, evaluari si poate de aceea tindem spre un spirit de turma.Ce face toata lumea sa facem si noi, insa, uneori este nevoie sa ne detasam, sa ne facem si sa ne impunem propriile reguli dupa care sa ne ghidam si sa traim in viata, propriile momente de la care sa punem punct si sa o luam de la capat. Repet nu e vb sa ii schimbam pe ceilalti sau sa „dam cu barda” in regulile altora sau in modul lor de a se comporta, inseamna ca noi in sufetul nostru sa gasim creativitatea si o minte deschisa plina de lumina care sa ne ajute sa faurim ceva nou, mai bun, cea care poate o sa fie sesizat de cei de langa si adoptat.

    Orice ati face in viata sa fiti siguri ca este alegerea si momentul vostru, nu invataturilor pe care le "caram" in spate de cand ne nastem si pana murim, uneori e bine sa perpetuam anumite lucuri, insa lumea este in continua schimbare, iar noi putem sa mergem pe cararile batatorite de parintii nostrii care sunt si ele cu suisuri cu coborasuri cu lucuril grele si usoare, dar uneori e bine sa ne facem propriile carari, care poate o sa fie mai dificile, dar care cu siguranta vor duce catre un alt rezulatat.

     Creaza-ti cararea ta si daca e buna, autentica, noua si inovativa o sa fie multi care o sa acceada la ea si de la ea se vor face noi carari spre ceva deosebit, ceva ce poate acum nici nu ne putem imagina.