Inselata, dezolata si totusi euforica........

Aud din ce in ce mai des de la fetele care ies dintr-o relatie, evident sifonate si triste, cu inimile sfasiate, insa cand scot capul „ in lume”: la serviciu, la sala, pe strada in cafenelele pe care le frecventeaza cu prietenele din ce in ce mai des, de data aceasta ca si cum acesta ar fi fost cel mai bun lucuru din lume care li s-a intampla, un miracol de la Dumnezeu. Ceea ce este mai tragic in toata aceasta situatie este ca toti stiu ca este

totul o piesa ieftina de teatru, adica oamenii din afara se prefac ca te cred ca esti bine, oricum nu prea dau foarte multe parale pe ce simti tu ci doar pe povestea in sine pe care o rastalmacesc si o rumega toata ziulica pt ca oricum nu au o vita persoanla si evident ceva mai bun de facut. Revenind, toti stiu ca este o minciuna si nu esti bine, tu stii ca nu esti bine si totusi o „arzi” asa intr-o euforie si o placere nebuna ce fericita esti tu. Iti schimbi culoare la par, il aranjezi diferit, cumperi haine peste haine esti mai „glamour” ever , evident nici cand vine vb de pantofi nu ne lasam mai prejos. Daca pana atunci ai vazut-o doar cu balerini, acum, dupa” momnetul fatidic” o vezi zilnic pe „toace” de 10 cm. Cum spuneam ele sunt „radisante” toate colegele de la birou le admira pt ca au salbit desi manaca ciocolata in disperare, pentru rochia cea noua, pt culoare de par pt pantofii cei noi si tot asa. Ceea ce este si mai comic este ca aceste „domniosoarea” spun la fiecare pas cat de minunat e pt ele ca sunt singure: „vai fata, ce misto este sa ai timp pt tine!!!, vai fata ce bine e cand ajungi acasa sa citesti o cartesa iti faci unghiile fara sa te deranjeze nimeni. „Pt ca e minunat sa fie singurea si Nuuu vor sub nici o forma sa aiba o relatie pentru ca se simt sigure si independente iar totul este deosebit asa cum este !!” Atunci se apuca sa isi umple timpul cu diferite cursuri de dans, de yoga se duc la sala mai des si tot asa. Va povestesc acest lucuru pentru ca mi se pare penibil sa spunem tot timpul cat de minunat este cand iti moare catelul, daca intelegeti metafora. Adica hai sa fim seriosi si mai ales serioase, ai un iubit un „prost” care si-a batut joc de sentimentele tale si te-a inselat, sau v-ati certat de la sosetele lasate langa pat si ati decis sa va despartiti, dar nu poti spune ca asta e o bucurie. Nu zic sa vii la serviciu si sa plangi in plumni sau sa iti pui tara in cap ca te-ai desaprtit de partener indiferent care a fost motivul. Tot ce spun este sa nu ne mintim singure, sa fim autentice indiferent de ceea ce se intampla in viata noastra, m ai ales cand tot poporul stie care este adevarul. Pana la urma in viata tuturor oamenilor se intampla atat lucuri bune, rele, lucuri care ne fac sa suferim, dar de fiecare data pe langa faptul ca tb sa invatam din experientele noastre ceea ce ar tb sa invatam este sa avem o atitudine corespunzatoare si sa nu ne mintim pe noi insine in primul si primul rand. Toata lumea stie ca te duci acasa si plangi in perna dupa el si te invinovatesti pt tot ce s-a intamplat, toata lumea vede ca iti ocupi timpul cu tot ce pozti, iesi in oras foarte des, mergi la teatru la film si cu sigurnata asta nu te face fericita, dar o faci si evident toata lumea trebuie sa stie despre asta, altfel nu are farmec.

Care este concluzia in legatura cu acest subiect: sa fim echlibrati si atunci cna suferim, sa avem demintate si nu ne mai prefacem, este o prefacatorie si de-o parte si de alta, adica si pt „suferinda” si din partea „auditoriului” pentur ca oricum pe nimeni nu intereseaza ce simti tu si care sunt planurile tale.