Parintii

Tocmai am vazut filmul “The Judge” si as dori sa pornesc de la acesta si de la filmul de animatie „Brave” pentru a face o paralelea pentru relatia parinte – copii.

Ce te faci atunci cand cresti, esti adult si vrei sa ai grija de parintii tai care sunt incredibil de incapatanati si vor sa faca doar ce stiu ei ca e bine. Ei bine nu faci nimc, te certi un pic cu ei si ii lasi in „banii lor” pentru ca oricum o sa faca tot ce vor ei.

Diferenta de varsta si ideile diferite dintre generatii reprezinta una dintre „ pietrele de temelie” care duc la conflict.

Simtul datoriei  -- a avea grija de parinti la batrnete este unul care ii guverneaza pe multi dintre adultii – copii, iar aceasta sarcina devine dificila/ imposibila pentru ca „dragalasii de ei” nu isi doresc sa fie ingrijiti sau sa se simta neputinciosi.

Vorbeam cu un psiholog depsre aceasta problema si imi spunea ca datoria noastra este fata de  proprii nostrii copii si asa ne onoram si parintii. Nu sunt 100% de acord cu aceasta  idee, ce as putea spune e ca trebuie sa faci lucurile cat mai bine in asa fel incat sa nu iti reprosezi tu tie insuti ca nu ai facut ce trebuie.

Parintii sunt si ei adulti si o sa site mereu sa isi ia propriile decizii si cred ca niciodata nu o sa isi doreasca fie protejati de copii,” oricat de adulti ar ajunge ei”.

Deci nervi de otel, fiti acolo langa ei cand este nevoie de voi si sa ii avem langa noi cat mai mult timp!

PS: eu te plac si fara dinti si cu parul alb, si in pijama si elengant draga parinte !