"Mintea e aceea care face rau sau bine,
care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac."
- Edmund Spencer
Mintea este cea care ne trage ca un carlig spre temerile si frustrarile pe care le avem. Daca in prima faza nu putem sa o determinam sa "taca" putem sa o determinam sa se indrepte spre lucrurile pe care noi le vrem in viata noastra. Exercitiu bun, pana ajungem la performanta de a ne trezi constiintza si sa alungam suferinta din viata noastra.
Nu suntem toti la fel, insa nici „diferiti”, suntem unici in gandire,
speciali, si mai ales nu putem fi bagati in niste tipare, in niste esaloane, ca
vitele in cireada.
Fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui, fara a face comparatie cu cei din
jur, cel putin asta ne invatata aikido.
Echkart Tolle spune in cartile si seminariile sale ca mintea este cea care
ne „ademeneste”, ne pune sa alergam pe piste gresite, ne pune sa „rumegam”povesti
pe care le inforeste, le dezvolta si nu
face decat sa ne oboseasca. Mintea e ca o „clocitoare guresa” careia nu ii mai
tace clontul, din pacate „puii” pe care ii cloceste sunt nsite mici dracusori
impielitati care nu stiu decat sa ne sfasier pe dinauntru, emotional si sa ne
epuizeze psihic.
Sunt sigura ca toti ati vazut pe strada oameni care vorbesc singuri. Despre
un astfel de episod vorbeste si Eckart Tolle in una dintre cartile lui: oameni
care vorbesc cu mintea lor, care se cearta
cu evenimentele trecute, cu oamenii care le-au fact rau in trecut, cu ceva ce
exista in doar capul lor, nu si in momentul prezent. Se cearta cu ceva care e
legat de realitate, insa care tine de momentul trecut, insa totusi cu fictiunea
din capul lor, cu frustrarea care nu le permite sa accepte ca sunt in prezent
si ca ceea ce e facut e bun facut. Ce inseamana asta? Inseamna ca nu sunt
ancorati in momentul prezent, ei nu se identifica cu ceea ce se chiama
„constiinta”.
Nu va speriati, nu sunt multi oameni care sa faca acestul lucuru, care sa
traiasca in prezent, insa pentru ca nu exista multe persoane de acest gen, cum
este Echkart Tolle nu inseamana ca e si bine, sau ca trebuie sa ramanem la
acest stadiu. Acelas autor spunea in cartea lui „Puterea prezentului” ca la
inceputul lumii nu existau flori pe pamant, asa cum exista azi, dupa ce lumea a
evoluat, iar azi pamantul este plin de flori care rasar din toate colturile.
Aceasta este o metafora pentru constiinta umana si puterea de a trai in
prezent, daca acum sunt putini oameni care au aceasta capacitate, in viitor cu siguranta
acest gen de oameni for fi ca florile din prezent.
Ei bine, insa intrebarea care se ridica aici este ce faci cu „fantoma” care
se ridica din trecut sau cu teama de evenimentele viitoare sau cum sa faci sa
nu te mai gandesti la nimic, cand tot ce iti vine in minte este ultima discutie
cu seful, problema de la serviciu, cearta cu sotia, nedreptatea care ti s-a
facut?
Cea mai stringenta problema pe care o avem si care ne afecteaza emotional
este ceea ce mintea rumega, uneori nu suntem constienti de gandurile pe care
”le mestecam”, insa incepem sa gandim obsesiv aprope, atunci cand apare o
problma. Pentru ca nu reusim sa ne „dezgolim” de ganduri, de frici, de pareri, de observatii, de etichete, ce ar
tb sa facem? Nu vei reusi din prima sa iti golesti mintea, este un exercitiu
care tb facut de foarte multe ori, pana la epuizare, e ca in aikido, ti se face
tehnica, esti pus la podea si te ridici, iar si iar, de 1000 de ori, de 1000000 de ori, de cate
ori este nevoie, dar nu abandonezi, pt ca tu, constiinta pura esti mai puternic
decat orice. Nu abandonezi pentru ca asa cum spune un prover: nu este important
de cate ori cazi, este important de cate ori te ridici si trebuie sa te ridici
o data in plus, sa te scuturi si sa mergi mai departe.
Mabel Katzs spunea in carea ei „Cea mai usoara cale”- viata o sa arunce
tarana pe tine, insa trebuie sa te scuturi si sa pasesti peste pamantul aruncat
si sa faci un pas mai sus.
Ratiunea, spiritul, acea frantura dumnezeiasca care exista in noi este mai
puternica decat orice suferinta, durere, lovitura, este mai puternica decat
mintea si de aceea trebuie sa ajungeti sa va controlati mintea, pt ca in
momentul prezent nu exista decat liniste, decat lumina.
Si cum fac concret sa ma conectez la prezent, cum fac sa nu las mintea sa
„rumege” ganduri. In prima faza un exercitiu ar fi sa te canalizez pe ceva ce
iti place, gen sa citesc o anumita
carte, spre un cuvant pozitiv cum ar fi „Multumesc” sau „te iubesc”
(hopponopono), spre o intamplare amuzanta sau spre o melodie care iti da o
stare pozitiva.
Ideal ar fi sa alegeti ceva care are legatura cu momentul prezent, cu
motivatia de a exista in acel moment.
Uneori poate va va revina in fata, in minte, ceva ce va deranjeaza, ca o imagine,
ca o holograma ce va determine sa va „intoarceti spatele de la momentul prezent”,
care va afecteaza din nou emotional, care produce acel gol in stomac, sau stare
de anxietate, sau frica; nu e nimic, este ceva ce poti accepta, o sa treaca,
oricum ceea ce este cel mai important este sa va canalizati pe textul citit,
iar si iar.
Puteti alege orice va place, sa vedeti un film pozitiv care va tine
captivati, sa va canalizati pe o anumita fraza, pe care sa o repetati si sa o
vizualizati, si toata lumea sa dispara din jurul vostru.
Daca sunteti la birou, spre exemplu, puteti sa ascultati in timp ce
lucracti un audio book care sa va aduca aminte de lucrurile care conteaza in
viata voastra, de adevaratele valori, de fiecare raza de soare care exista in
copaceii pe care ii vedeti pe strada, in caldura soarelui, in fiecare lucru
minunat pe care il intalniti la fiecare pas pe care in faceti intr-o zi
obisnuita.
David Deida are in cartea sa „Calea barbatului superior „ o explicatie a
felului in care sunt barbatii, a faptului ca ei sunt canalizati doar pe un
singur lucru, pe cee ce fac in momentul respectiv,de aici putem sa extrapolam
la momentul in care esti in intimitate cu partenerul, nu poti sa te gandesti la
serviciu in acel moment, esti doar acolo, in fiecare respiratie,cu fiecare
actiune. Aceeasi senzatie trebuie sa existe si atunci cand vreti sa va canalizati
mintea spre un lucru si sa va ancorati in momentul prezent. Ideea e ca trebuie
sa fiti ancorati in realitate toatal pentru a nu mai rumega, sa nu mai mestecati
un gand care oricum nu va ajuta, care oricum daca va ganditi la el nu faceti
decat sa il mariti, sa il agravati si sa ii sportit puterea. Trebuie sa fiti
aconorati in realitate cu fiecare respiratie, nu jumatate atent la ce facei si
jumatate atent la problema care va deranjeaza.
La fel este si cu durerea si cu oboseala. Spre exemplu: te antrenezi si
obosesti, daca te vei gandi mereu ca esti obosit, nu vei face decat sa sabotezi
singur, trebuie sa te canslizezi pe urmatoarea miscare ca si cum ar fi niste
trepte pe care trebuie sa le urci, trebuie sa fii atent sa nu te impiedici.
Evident totul trebuie facut cu echilibru, trebuie sa iti simti corpul, nu
trebuie sa ajungi la epuizare maxima sau la spital, insa cu siguranta ca atunci
cand ai obosit nu e punctul final.Este important doar sa „tragi de tine in pic”
cat sa iti depasesti o anumita limita. Acelas lucru se intampla si cu oboseala,
evident ca nu tb sa ajungem la epuizare, insa de exemplu, generatia actuala se
trezeste obosita, o minte echilibrata,are un corp echilibrat si o minte echilibrata isi impinge limitele
putin cate putin pentru a ajunge la mai mult .
Pana la urma mintea este doar o unealta pe care o puteti lasa sa va
guverneze viata sau puteti sa o folositi in interesul vostru cel mai intalt.
No comments:
Post a Comment