La ceas tarziu in miez de noapte , cand zapada proaspat asternuta scrasneste sub greutatea pasului, cand singura sursa de luminina sunt felinarele cu o lumina galbuie ce dau o tenta de poveste, parca dintr-o epoca de mult apusa. Atunci repiratia incepiteneste, fiecare inspiratie si expiratie a aerului din plamani devine tot mai greoaie, este momentul in care sufletul isi gaseste alinarea, linistea, pacea. Cand tot ce esti ramane furat de momentul prezent, de natura, de zapada de fiecare firicel de sunet care domneste in jurul tau.
Este atunci momentul in care ne intrebam care este cel mai de pret lucuru pe lumea asta? Care este cel mai important pentru noi, intre constrangerile si cerintele lumesti, probleme si lipsuri, atunci raspunsul este simplu linistea sufleteasca, sa stii ca poti sa pui capul pe perna si sa iti gasesti linistea somnului, fara a te foi de pe o parte pe alta intrebandu-te ce ai gresit, ce ai uitat, ce nu ai facut.........., fara sa iti fie frica ca dimineata o sa o iei iar de la capat, fara sa iti fie teama de lumina zorilor si de tavalaugul in care o sa intri o data cu mijirea ei atat de stranie si usoara insa atat de furtunoasa pt viata noastra cotidiana pentru ca prevesteste intoarcerea unui vartej in care suntem prinsi cu sau fara voia noastra. Ce este important ar fi sa incercam sa ne gasim momente de liniste, in care sa admiram lumea, catelusi jucausi, firele de iarba pe care se scurge roua proaspata a diminetii, razele calde si dulci ale soarelui care ne mangaie fata in drumul nostru grabit si anevoios in care avem ochi doar sa vedem oamenii cei rai care trec pe langa noi si ne lovesc, priviri asunde care au ca scop furtul sau intimidarea..........
La ceasul tarziu in linistea zapezii se vede un catelus, care la auzul pasilor fuge speriat, fricos, si atunci intrebarea fireasca este ce creatura pericuoasa si napraznica este omul, daca aduce frica, supunere si nu iubire, mangaiere, protectie pentru un suflet mic care nu are alta vina decat ca este necuvantator si a fost schinguit de prea multe ori ca sase mai incredea iar in apropierea uni trecator.
De ce inainte de a lovi nu ne gandim sa mangaiem, inainte de a invidia, nu incercam sa admiram si sa invatam, inainte sa luam nu incercam sa daruim si lista e cu siguranta lunga, insa alegerea primului gest ne apartine ......
Oamenii mici stau si judeca, ei nu au puterea de a pasi pe o cale nebatatorita, aceeasi oameni mici arata cu degetul atunci cand ravnesc din tot sufletul sa fie si ei la fel cei pe care se presupune ca nu ii plac, insa oamenii deschisi la mine si la suflet ofera, invata si adapteaza totul la propia identitate.
Multumiti pentru tot ce primiti si incercati sa vedeti in fiecare zi ce va ofera universul nu ceea ce va lipseste¸ce este urat , ascuns ci ceea ne ofera, pentru uni sanatate si puterea de a lupta cu tot ce e greu pe lumea asta, oricum ar fi viata noastra cu siguranta este ceva bun in ea, iar fara rau nu am reusi sa cunoastem binele si asa ii dam si lui o conotatie pozitiva. Daca in negura raunui exista totusi o raza buna......inseamana ceva, dar asta este misiunea voastra, lectia voatra pe care trebuie sa o invatati.
Inchei cu un citat, ce spune el si ce doriti sa intelegeti reprezinta o calatorie pe care o face fiecare in compania sufeltului sau: „
Let us rise up and be thankful, for if we didn’t learn a lot today at least we learned a little, and if we didn’t learne a little at least we didn’t get sick, and if we got sick, at least we didn’t die, so let us be thankful”.Buddha – in traducere: :hai sa ne ridicam si sa fim recunoscatori, pentru ca daca nu am invatat multe astazi, macare am invatat putin, iar daca nu am invatat putin macar nu ne-am imbolnavit, iar daca ne-am imbolnavit macar nu am murit, deci hai sa fim recunoscatori!!
Va sunt tutror recunoscatoare si va multumesc pentru ca existati!!
No comments:
Post a Comment